Sunt câteva dezbateri care apar în mod constant în discuţiile despre concursuri. Una dintre ele este aceea a existenţei unei categorii separate pentru elite. Scopul fiind acela de a încuraja performanţa în rândul amatorilor. Eu am sincer o părere împărţită legat de acest subiect şi o să încerc să îmi argumentez opinia mai jos.
Toate argumentele de mai jos sunt, aşa cum e normal, strict personale. Se bazează pe experienţa proprie atât ca participant, cât şi ca organizator, în special la concursurile de alergare. Scopul nu este de a convinge că e mai bine aşa sau invers ci de a prezenta mai multe feţe ale problemei.
Despre ce concursuri discutam?
Aşa cum am scris şi în titlu discutăm despre concursuri de masă, nu mă refer la remi şi septică, ci la acele evenimente la care pot participa orice sportiv amator, cu mici excepţii (vezi limita de vârstă sau experienţă la anumite concursuri). Fiind concursuri deschise, pot participa bineînţeles şi elitele sau sportivii profesionişti.
Fiind concursuri pentru amatori, toate deciziile ar trebui luate în favoarea amatorilor. Cel puţin aşa cred eu şi am încercat să aplic la evenimentele pe care le-am organizat. Mi se pare normal având în vedere că amatorii constituie poate peste 95% din concurenţii oricărui concurs. Întrebarea se pune ce facem cu elitele, îi lăsăm să participe, le facem categorie separată?
Cine sunt domne’ elitele astea?
La Semimaraton Gerar am încercat timp de două ediţii să facem un set de reguli prin care să păstrăm concursul doar pentru amatori. Să eliminăm elitele care vin şi “fură” premiile amatorilor :-p.
Dar, din păcate, nu există o regulă clară pentru definirea elitelor aşa că într-un final am ajuns să renunţăm la aceste reguli pentru că nu am putut să le aplicăm. Mai jos o să încerc să listez care a fost procesul nostru de gândire a unei definiţii pentru sportivii profesionişti, cu problemele de care ne-am lovit.
Sportiv legitimat la un club
Sună simplu şi elegant, însă din păcate nu toate cluburile sunt la fel. Doar nu o să considerăm acum toţi membrii Ro Club Maraton sportivi de elită.
Sportiv legitimat la un club afiliat la Federaţia de Atletism
Deja parcă sună mai bine. Aaa .. dar stai, dacă vine un triatlonist .. şi ăla fuge bine.
Sportiv legitimat la un club afiliat la Federaţia de Atletism, de Ciclism, de Triatlon şi Orientare sportivă
Gata, cred că deja ne apropiem. Păi stai că X este înregistrat la un club afiliat la Federaţie, însă are un serviciu full time şi nu are nici un beneficiu de la club.
Sportiv legitimat la un club afiliat la Federaţia de Atletism, de Ciclism, de Triatlon şi Orientare sportivă şi care primeste îndemnizaţie de sportiv
Cred că acum i-am prins. Păi şi acum îi eliminăm pe cei care primesc 50 ron pe lună şi lucrează full time, dar nu şi pe cei care primesc sponsorizări şi nu indemnizaţii.
Sportiv legitimat la un club afiliat la Federaţia de Atletism, de Ciclism, de Triatlon şi Orientare sportivă şi care primeste îndemnizaţie sau sponsorizări de sportiv în sume mai mari decât salariul minim pe economie
Aşa. Acum e bine. Dar stai că X nu primeşte nici indemnizaţie, nici sponsorizare, e angajat pe hârtie la firma Z. Cum îl eliminăm pe el, că doar nu putem să facem control.
Dar oare ce îi defineşte pe sportivii de performantă? Cred că am găsit:
Sportivi care au participat la campionatul naţional de atletism, ciclism, triatlon sau alergare montană în ultimii doi ani
Asta cred cuprinde toate situaţiile şi poate fi aplicat cu uşurinţă. Nu trebuie să faci verificări la fisc să vezi dacă a primit sau nu bani, dacă e legitimat sau nu. Rezultatele sunt mai tot timpul online. Aaaaaaa, dar ce facem cu sportivii care nu au participat la campionatele naţionale (că au avut o accidentare dar au participat la curse internaţionale). De aici ajungem la o problemă şi mai mare:
Dar ce facem cu veteranii sau amatorii-elite?
Sunt sportivi de performanţă dar care se menţin bine şi peste 35 de ani. Pe ei cum îi elimini? Sau mai dificil ce faci cu amatorii-elite, acei oameni care poate au un serviciu dar se antrenează de Ţ ani la un nivel mai ridicat poate decât unii profesionişti sau poate fac antrenamente cot la cot cu ei. Dacă e să ducem discuţia asta mai departe o să ajungem să facem categorii în funcţie de numărul de ore de antrenament pe săptămână.
Câteva soluţii
Open + Age Group
Sistem aplicat la foarte multe concursuri prin care se premiază primii X la Open şi apoi pe categorii de vârstă. Sistemul are avantajul că nu trebuie să faci reguli încrucişate ca să selectezi elitele. În plus, poţi ca la clasamentul de la categoriile de vârstă să elimini cei premiaţi deja la Open (ex: TriChallenge Mamaia). Din experienţă, însă, majoritatea celor care intră pe podium aici sunt de multe ori veteranii sau amatorii-elite.
Descurajare prin premii
De cele mai multe ori pentru sportivii de elită participarea la un concurs e ca un job. Dacă se dau de exemplu doar diplomă şi cupa/medalie la premiere, el va alege să participe la un concurs unde fondul de premii este mai consistent.
Categorie elite prin premii atractive
O altă soluţie ar fi înfiinţarea unei categorii de elite la care premiile să fie consistente. În plus, la categoria amatori premiile să fie mult mai mici sau poate chiar doar diplomă şi cupă/medalie. Astfel că sportivii profesionişti sau chiar cei amatori competitivi se vor înscrie în categoria elite pentru şansa de a câştiga premiile puse în joc. Aici însă pot ieşi discuţii de la sportivii amatori care se vor simţi dezavantajaţi neprimind premii.
Şi totuşi nu sunt şi avantaje să concurezi cu elitele?
Un argument folosit de multe persoane în acest debate este că o categorie de elite ar încuraja performanţa la nivelul amatorilor. Eu cred că un amator va evolua mult mai bine concurând la comun cu elitele, lucru care e vizibil pentru oricine s-a antrenat cu cineva mai bun ca el.
O mică concluzie
Pentru mine participarea la concursurile pentru amatori e motivată strict de plăcerea sportului si de depăşirea propriilor limite.
Până la urma si termenul de elite este un pic relativ. Sunt persoane care mă consideră pe mine elite. Eu îi consider pe alţii si tot asa.
Personal, îmi place să mă bat cu elitele. Am participat cu cea mai mare placere si la Campionatul Naţional de Seniori chiar dacă primii (elitele) m-au depăşit cu ture bune.
Paradoxal asta m-a ajutat să mă motivez să scot din mine tot ce se poate (aveam target sa nu mă depăşească cu mai mult de X ture), până la urmă ăsta e cel mai important când concurenzi: să fii cel mai bun la nivelul abilităţilor tale.
De asta mă simt de 10 ori mai împlinit când ies pe locul 100 la un concurs internaţional cu 20.000 de participanţi decât pe locul 1 la categoria amatori 20-25 ani.
deci pana la urma cursa e tot cu tine. elitele sunt un reper 🙂
Exact 🙂 Sunt un fel de iepuri ;))
Eu nu văd care e problema dacă sportivii de performanță vin și câștigă premii. Foarte bine! În felul ăsta, motiva
ți și de un câștig financiar, poate vor apărea mai mulți sportivi de elită în România. Trebuie să întelegeți că un sportiv profesionist (dacă nu cumva e în top mondial) nu câștigă foarte mult, iar asta pentru ei este o șansă în plus.
Pentru că rolul amatorilor este și de a încuraja și sportul profesionist. Iar în plus, pentru mine ar fi o onoare să alerg în același concurs cu Scott Jurek, Ionuț Zincă (sau alte mari nume), chiar dacă o să termin cu muuuulte ore după ei.
Perfect de acord Adi!