Acum 3 ani şi un pic mă apucam de alergat, dacă pot numi aşa turele chinuite prin parc. De acolo şi până la participarea la Campionatul Naţional de 10.000m e cale lungă şi dacă cineva mi-ar fi spus atunci că o voi străbate, l-aş fi luat la bătaie că face mişto de mine (la solitaire binenteles, că fizic … de aia am învăţat să fug bine).
Acum, totuşi, să nu credeţi că am reuşit cine ştie ce performantă acolo, eram conştient de rolul meu: carne de tun. M-am convins de asta şi înainte de start. Eu, Fane Oprina şi George Dobre ne făceam încălzirea, pe lângă noi Soare şi Ionescu făceau şi ei încălzirea (zic ei). Au trecut pe lângă noi şi ne-au salutat, lucru care ne-a mai ridicat starea de spirit după ce ne-am simţit că mocăniţa pe lângă intercity.
Asta e, ne vom vedea de cursa noastră şi încercăm să nu îi încurcăm pe băieţii mari în cursa lor. Sperăm că nu ne dau mai mult de 3 ture.
3 .. 2 .. 1 .. POC
După primele ture, descopăr că şi noi, carnea de tun avem un rol în cursa asta: iepuri de ocazie. Nu putem să îi tragem prea mult dar le oferim măcar un target în faţă pe care să îl depăşească . Încerc totuşi să nu îi încurc prea mult şi mă dau mereu un pic pe bandă doi când trece intercity-ul.
Cursa a mers destul de bine, deşi uneori am avut tendinţa să cresc, am stat în spatele lui Fane, îmi spuneam să mă păstrez pentru sprintul de final. În ultimele 3-4 ture am încercat să cresc ritmul însă nu m-au ţinut balamalele. De fapt nu simţeam mare oboseală la picioare, dar parcă nu mergea mai tare.
Am terminat în 35m si 37s. Puţin, mult, cum o fi, eu sunt mulţumit de el.
Split-uri
Grafic HR
