Alergare la trecerea dintre ani

Există multe superstiţii legate de trecerea dintre ani, cea mai populară spune că aşa cum te prinde noul an, o să-ţi meargă tot anul. La ideea Oanei am decis să ne prindă în colanţi şi cu adidaşi de alergare. Staţi liniştiţi că aveam şi stratul superior asigurat, în 3 straturi, cum zice la carte. Şi ca la orice nebunie, am mai găsit pe cineva care să o împărtăşească aşa că ni s-a alăturat şi Sergiu.

Am alergat aproximativ 10 km la un ritm lejer. A fost foarte fain să alergi la 12 noaptea prin centru şi să observi ce fac oamenii la trecerea dintre ani. Şi mai amuzanta a fost însă reacţia oamenilor, care ieşind afară cu sticla de şampanie să vadă artificiile, erau întrerupţi de nişte nebuni în colanţi care alergau.

Am avut noroc că nu ne-a fugărit nimeni. De fapt mint, a alergat un tip pe lângă noi câţiva metri. A dorit să ne spună că îi pare că nu are şi el colanţii să alerge cu noi ;)).

Pe lângă experienţa memorabilă de mai sus, ne-a mai amuzat teribil:
– explicaţia unei mame la întrebarea copiluluii “De ce aleargă oamenii aia?”: “S-or grăbi şi ei undeva”
– aplauzele şi chiuiturile în timp ce am trecut pe lângă un grup de petrecăreţi, acompaniate de câteva “Bine bă” şi derivate
– decizia unei tipe care a strigat în timp ce alergam : “Aşa vreau să alerg şi eu la anul”. Acum nu ştiu dacă se referea la actul în sine sau la tehnica de gazele pe care o afişam. Ca să nu mai zic de dilema la care an se referea: anul în care tocmai am trecut sau la 2014 🙂

Per total a fost o experienţa foarte faină şi pe care aş repeta-o la anul. Cine se bagă?