Maratona di Roma este prima competiţie serioasă la care particip anul acesta. Ca orice alergător înainte de cursă am dubii despre ce sa îmi propun la cursă. Deobicei aceste dubii sunt pe principiul: oare m-am antrenat destul? La mine e simplu, la doar câteva antrenamente din care cel mai lung de 18km e clar ca nu m-am antrenat destul :)) Atunci întrebarea se pune: încerc să trag din amintiri sau fac un maraton peisagist? Poate chiar unul desculţ că tot suntem la Roma!
Într-un fel îmi pare rău să fac un maraton de plimbare. Nu de alta dar nu ştiu când mai prind număr de kenian la un maraton aşa mare. Voi fi în zona A (Elite) cu cei cu cei care au un personal best între 2:20:01 şi 2:50:00. Nici nu vreau să mă gândesc cum vor pleca ca din tun la start oameni ăştia.
Realist vorbind aş putea trage poate la un 2h 59, poate dacă planetele sunt aliniate cum trebuie sa fac chiar un 2h 55. Aşa că dacă tot nu fac un PB poate as putea încerca un PB descult şi să încerc să fac un 3h 15 îmbunatăţindu-mi timpul cel mai bun desculţ de 3:30.
Dacă e să mă uit la vreme ea îmi spune să mă grâbesc că atfel facem un duş de înviorare:
Să alerg cât mă ţin balamalele sau să mă bucur de peisaj?
O cursă de tradiţională încălţat sau una inedită desculţ?
Voi ce spuneţi?
Până una alta mă motivez privind trailerul de la “Spirit of the marathon II” filmat anul trecut la Roma.