Am mai tot spus asta, dar o recunosc oricând fără jenă. Sunt mai leneș. Nu sunt genul care să se trezească cu noaptea în cap sau care după o alergare mă simt energizat. Mă urnesc mai mult din încăpățânare sau de jenă. Iar din când în când mai primesc câte un ghiont de la Oana că trebuie să mai ieşim la mişcare.
Aşa în weekend, când recunosc că aş mai sta uneori la lenevit, primesc ordin pe unitate că avem de alergat. Nu că vrei, cât, cum … ci avem. Aşa că, vorba aia, dacă e musai, cu plăcere. Dar mă plâng degeaba, că mai mult aşa reuşesc şi eu să adun ceva cifre pe strava acolo să nu pară pustiu.
Dar când treaba se îngroaşă şi leneşul nu înţelege, Oana scoate artilerea grea, telefonul şi cardul :-p. Aşa că mă trezesc că am vreo pereche de încălţări pe care trebuie să o alerg, anul trecut am primit un nou MTB.
Mai nou am primit un nou ceas, ăsta a venit cu Kilian pe copertă şi cu o şapcă. Acum sincer nu ştiu ce a vrut să zică autorul, dar clar cred că o să am de muncă :-p
