Primul antrenament de echipa pentru carpathian adventure in Fagaras

Dupa ce am avut un mic ghinion sa pierdem un membrul al echipei, am avut si norocul sa dam peste Silvia cu care am reusit sa reintregim echipa. Si in acest weekend am reusit sa ne sincronizam programele si sa facem o iesire de 2 zile in Fagaras. Planificsem o zi de picior si una de bicicleta.

Ne intalnim la Dan acasa si dupa ce punem bicicletele pe masina, dam si plecam in graba pentru a ajunge la munte :D.
Ajungem la Paltinu si dupa ce luam un pic de mic dejun, ne punem repede la o poza inainte de plecare ( a se observa la sergiu lipsa de team-player – fara tricoul echipei 🙁 )

Lasam masina cu bicicletele in parcare, si plecam pe traseu. De la inceput ni se alatura vreo 5 caini. Insa dupa o bucata de drum ramanem doar cu “cutzu” asta mic.

Ajungem la un prim adapost unde erau infrigurati niste straini dupa ce au petrecut noaptea acolo.

Dupa ce facem o poza cu baietii de amintire .. ii dam rapid mai departe .. we are on a mission to get very far.

Ajungem la o prima parte mai dificila unde a trebuit sa ma chinui un pic sa il prind pe “cutzu” ca sa il cobor mai departe cu noi.

Continuam urcarea si deaba incepem sa simtim adevaratul fagaras

Ajungem intr-un final si in primul varf, dar cum geografia nu prea s-a lipit de mine va lipsesc de detaliul numelui

Continuam drumul pe creasta, si intrand in elementul ei, Silvia isi ia rolul de cap de inaintare dupa ce la inceput am plecat noi mai vitejeste in fata.

Ajungem la lacul Kapra, unde facem o mica pauza de pranz si ne umplem rezervele cu apa

Continuam mai departe avand parte si de un mic dus, si ca deobicei eu uit ceva esential acasa, de data asta gluga de la jeaca si o sapca :(. Ajungem la fereastra zmeilor.

And moving on, Silvia continua sa ne “traga” dupa ea, Dan ce reuseste sa se tina dupa ea si cutzu care mereu e cu cine e in fata, si mai da un cap inapoi sa vada ca nu s-a pierdut nimeni pe drum.

Incet incet ne apropiem de Moldoveanu, insa deja oboseala m-a luat si pe mine

La un moment dat trecem peste o portiune destul de dificila la care cutzu nu a putut sa treaca 🙁 si il auzeam cum “plagea” si se tot chinuia sa gaseasca un drum pe unde sa ne urmeze. Am incercat sus sa il iau la fel in brate ca sa il cobor insa se tot ferea asa ca am dat mai departe. Insa la un moment dat mergand, uimit il vad din nou langa mine 😀

Cine site pe unde a alergat saracul si pana la urma ne-a ajuns din drum, a mers cu mine vreo 2 minute apoi a dat-o repede sa ii ajunga pe Dan si Silvia care mergeau inainte.

Si dupa ce am tot zis mereu cand vedeam vreun varf mai mare in fata ca ala e Moldoveanu, ajundem in sfarsit la el. A se observa protectia anti-ploaie :))

Defapt nu, am luat tzapa, nu asta e, aici suntem pe Vistei, mai avem 15 min pana la Moldoveanu (asa zicea semnul ).
Dam repede si ajungem.

Si daca va interebati ce e cu poza aia si nu sunteti siguri, ei bine da … aveati dreptate its the king of Moon Walking.

Si pentru ca incepusera un pic de tunete, o dam repede la vale ca sa nu ne prinda o ploaie mai mare pe sus

Coborand la vale ne dam seama si cum putem sa o mai incetinim pe Silvia cand nu putem sa ne tinem dupa ea. Ii dam un aparat de fotografiat pe mana. Lets the shooting begin.

Ajunsi mai in vale, trecem si pe langa stani, unde pocnitorile lu Dan fac minuni 🙂

Normal, ar fi trebuit sa mai mergem o bucata buna de drum si apoi sa urcam din nou pana la 2000 si sa coboram inapoi la paltinu, dar din cauza vremii si cu putin noroc dam peste nea` Jean care tocmai lua branza de la stana si care ne ajuta ducandu-ne pana la sosea. Asa ca eu cu Sergiu si cu cutzu ne imbarcam in spatele daciei papuc alaturi de o oita si incercam sa ne tinem cat mai bine in timp ce nea` Jean naviga cu dacia pe drumul forestier parca era pilot de dakar.

Odata ajunsi la sosea, coboram din masina, si ne luam ramas bun de la nea` Jean si o luam agale la deal pentru ca incepusem ploaia din nou si daca stateam prea mult pe loc ne cam lua frigul.

Nu stiam sigur cat mai aveam pana la cabana, dar estimam cam 20 de km. Asa ca dupa incercari esuate de a face autostopul ( nu opreste nici naiba ) recurgem la alte solutii. Am facut si un pic de alergare usoara chiar :)). Pana la urma reusim sa contactam cabana de la paltinu prin telefon ( nu prea era semnal in zona ) si acestia reusesc sa trimita o masina dupa noi.
Asa ca pana la urma ajugem uzi fleasca la cabana unde planurile noastre de cort sunt anulate instant pentru o camera cu pat si dus cald. Urmate de o ciorba calda inainte de culcare.

Dimineata ne trezim, si desi planuiam sa facem o tura de bicicleta, din cauza vremii o lasam pe alta data si plecam spre casa.

In drum ne oprim si la cetatea poenaru

Unde facem repede cateva poze

Si daca inca nu ati observat un pattern, aici se vede si mai evident, nu prea o sa o prinzi pe Silvia in poza necocotata pe ceva, nici macar regulilie nu o impiedica 😛

In drum spre casa trecem si pe la nea` jean pe acasa

De la care luam si niste branza 😀

Apoi ii dam spre casa, insa mai avem parte de o “bucurie” anuntata de Sergiu: “Nuuu, bicicleta mea !!!”

Si cu asta se incheie povestea de weekend

Concluzii

Pai in primul rand a fost un weekend superb in care am avut parte aproape de toate :)). Ramane sa imi fac lista data viitoare cand plec ca sa nu mai uit nimic si sa ma antrenez ca sa nu mai raman in urma :-P.

Ma bucur mult ca am reusit sa formam echipa asta pentru Carpathian si ma simt mandru sa fac parte din ea, si cum am decis pe drumul spre casa: o sa dam totul pentru locul 1 :D.

Si ca un mic PS, cutzu a ramas pe drum cand ne-a luat masina de la cabana, insa la cat de inteligent era sigur si-a gasit drumul inapoi, insa mi-ar fi placut mult sa il pastrez pentru ca era unul dintre cei mai inteligeti caini pe care i-am intalnit. Poate la Carpathian ne intalnim iar cu el :)).

Gata cu povetile, ai ajuns la finalul post-ului in sfarsit.
Cheers.

Pentru cei cu rabdare, aveti toate pozele mai jos