Voluntariatul in sport din Romania

Aşa cum scriam data trecută, după semnarea Cartei Europene a Sportului, s-au realizat diverse studii privind rolul sportului în societate şi modul cum poate fi el încurajat/susţinut. Unul din aceste studii este legat de voluntariatul în sport. Studiul realizat în 2009 s-a desfăşurat în toate cele 27 de state membre şi a fost foarte amănunţit urmărind de la aspecte generale privind voluntariatul până la cadrul instituţional, cadrul legislativ, implicaţii economice, implicaţii socio-culturale, concluzionând cu oportunităţi şi provocări în domeniul voluntariatului pentru sport.

În urma studiului au fost prezentate un raport complet pentru fiecare stat precum şi un sumar, de doar 324 de pagini, la nivel european. Pagina pe care erau aceste rapoarte este aici. Din păcate, nu mai merg link-urile, însă eu am reuşit să salvez documentul pentru România şi cel general. Dacă sunteţi interesati de rapoartele pentru rezultul statelor, găsiţi fişierele PDF cu un google search.

Rolul voluntarilor în domeniul sportului a fost agreat de toate statele membre prin acordul: Aarhus Declaration on Voluntary Work în Sport, în noiembrie 2003. Acestea au concluzionat că voluntariatul joacă un rol vital în viaţa socio-culturală a UE, astfel că acţiunile pentru promovarea lui trebuie să devină o prioritate.

Câte persoane fac voluntariat

La nivelul României voluntariatul în sport era foarte dezvoltat pe timpul regimului comunist. În raport se susţine că era considerat o datorie a fiecărui cetăţean. Acum lucrurile sunt discutabile dacă acea datorie era una morală a fiecărui cetăţean sau una impusă de regim. Cu ce putem fi cred cu toţii de acord este că după ’90 voluntariatul în sport, de fapt voluntariatul, în general, a intrat în cădere liberă pe principiul: ce bă, să muncesc eu gratis pentru alţii?

Astfel că în România sub 0.1% din populaţie fac voluntariat sportiv comparativ cu Finlanda (16%), Irlanda
(15%), Olandă (11%), Germany (10.9%) Malta (9.2%). Aproape de noi ar fi Estonia (1.1%), Grecia (0.5%) şi Lithuania (0.1%).

Deşi numărul voluntarilor la noi este într-o mică creştere, la nivelul sportului este în continuă scădere. Din păcate, nu există un registru naţional al voluntarilor, astfel că un număr exact al voluntarilor din România este destul de greu de aflat. Studiul s-a bazat mai mult pe baza rapoartelor trimise de către Direcţiile Judeţene de Sport, în urmă cărora s-a aproximat un număr de 4000-5000 de voluntari la nivel naţional. Un număr exact ar putea fi aflat după numărul de contracte de voluntariat înregistrate; din păcate foarte puţine sunt înregistrate, din numărul estimat doar 300-400 de voluntari au şi contract.

Cine face voluntariat

Persoanele care fac voluntariat sunt în general persoane peste vârsta pensionării, de obicei foşti sportivi sau persoane care au lucrat în domeniul sportului. Există şi un segment important la nivelul studenţilor care însă se implică la evenimente mari: meciuri din cupa UEFA, turnee de tenis etc.

Împărţire pe vârstă:
16-24: sub 1%
25-34: ~ 10%
35-50: ~ 10%
peste 50 de ani: ~ 80%

Acum trebuie să spunem că aceste cifre sunt bazate în general pe voluntarii de la federaţiile sportive. Cei care au participat la un cros organizat de Federaţia de Atletism o să aibă flashback-uri poate mai puţin plăcute legate de voluntari peste 50 de ani ai federaţiei. Mă uitam şi weekend-ul acesta la Campionatul Naţional – etapa 1. Foarte mulţi din cei implicaţi erau antrenori aproape sau peste vârsta pensionării şi femeile de serviciu de la sală probabil.
Întreb acum: de ce nu se implică voluntari tineri la astfel de evenimente? Ştiu că nu este interesul prea mare, dar la evenimentele în care am fost implicat cred că am reuşit atragerea a 90% voluntari sub 50 ani. Nu am nici o problemă cu persoanele peste 50 de ani care doresc să facă voluntariat, dimpotrivă, îi respect şi le sunt recunoascator, mă gândesc totuşi că implicând tinerii se va forma o cultură a sportului şi poate când vor fi ei în structurile guvernamentale, în poziţii de decizie, în media, poate interesul pentru sport va fi altul.

Legislaţie

La capitolul legislaţie stăm mai bine ca alte state, având un cadrul legal special pentru voluntariat prin Legea Voluntariatului introdusă în 2001 şi completată în 2006. Am putea să ne bucurăm că suntem printre statele care au o definiţie legală a voluntarului. Austria, Danemarka, Germania, Franţa, Olanda, Anglia sunt state care nu au o definiţie legală specială. Acum privind la procentul voluntarilor în statele de mai sus stau şi mă gândesc dacă este într-adevăr un lucru bun.

La nivel european definiţia legală a voluntarului nu este chiar uniformă. În România, activitatile de voluntar sunt definite ca altele decât cele remunerate între un angajator şi un angajat. Legea belgiană specifică faptul că nu poţi face voluntariat pe o activitate pentru un ONG la care eşti angajat să faci acea activitate.
În Polonia, pentru a face voluntariat trebuie să dovedeşti că ai abilităţi şi eşti calificat pentru acea activitate.În Franţa, diferenţa dintre voluntari şi angajaţi este şi mai neclară, voluntarii putând fi remuneraţi pentru activitatea lor. În Olanda, pe lângă aspectul remunerării, statul obligă anumite persoane (ex: persoane în programele de reabilitare după executarea de pedepse cu închisoarea) să facă un anumit număr de ore de voluntariat, rezultând întrebarea dacă acele ore sunt într-adevăr ore de voluntariat.

Validation of non-formal and informal learning (VNFIL)

Uniunea europeană a început de câţiva ani să sublinieze importanta recunoaşterii abilităţilor, cunostintelor şi competenţelor unei persoane ce nu au fost obţinute în timpul şcolii, liceului, facultăţii sau altor forme de învaţământ organizat. Mai concret, se referă, spre exemplu, la experienţa pe care o persoană o poate obţine ca voluntar. Chiar dacă unele activităţi de voluntariat presupun muncă fizică sau necalificată să spunem, de multe ori în activitatile de voluntariat o persoană poate capăta cunostinţe şi abilităţi poate la un nivel mai înalt decât într-un curs formal.

Deşi în multe ţări europene există strategii de implentare a VNFIL (paşaport de voluntar, certificate de voluntar calificat, credite) în România nu există o politică naţională în acest sens.

Cadru Instituţional

În România, pricipalul actor este Ministerul Tineretului și Sportului (MTS). Un minister cu o istorie zbuciumată. Înfiinţat în 2008, desfiinţat în 2010 după un scandal legat folosirea banilor publici, reînfiinţat în decembrie 2012.
Totuşi avem din 2004 o Strategie Naţională în Domeniul Sportului, una care a fost completata şi propusă spre dezbatere publică şi de catre Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret (ANST) pe perioada cât a preluat atribuţiile de la MTS.

Această stategie este una foarte frumoasă:

Direcţii de acţiune
− Motivaţia practicării sportului;
− Cadrul instituţional şi normativ în domeniul sportului;
− Sistemul de funcţionare, reglare şi control în sport;
− Resursele pentru practicarea sportului;
− Rezultatele şi performanţele sportive.

Obiective strategice
− Stimularea practicării sportului în România, creşterea interesului şi a emulaţiei sportive;
− Reforma instituţional-administrativă şi juridică în domeniul sportului;
− Introducerea unui sistem unitar de monitorizare, selecţie şi promovare în sport;
− Asigurarea resurselor necesare desfăşurării optime a activităţilor sportive şi transformării
sportului într-un mecanism funcţional;
− Îmbunătăţirea rezultatelor sportive.

Din păcatem deşi în raportul european se menţionează că în Strategia naţională de dezvoltarea educaţiei fizice şi sportului pentru perioada 2005-2008 erau trecute acţiuni pentru recrutarea, training-ul şi promovarea voluntariatului sportiv, în noua Strategie, singura referire la voluntariat este următoarea liniuţă la articolul 7.1.1 Adoptarea măsurilor de stimulare socială din capitolul Obiective:
– Armonizarea legislăţiei în vederea recunoaşterii sociale a călităţii de voluntar sportiv.

Oricum important este dacă noul infiintat minister o să şi pună în practică acest proiect. Sper să nu se apuce să facă propriul proiect la care să lucreze 2-3 ani şi când să facă implementarea numai bine vin noile alegeri.

Structura entităţilor sportive

În momentul realizării studiului în România existau o confederaţie (Federaţia română “Sport pentru toţi”), 68 de federaţii naţionale, 388 de asociaţii sportive judeţene şi 3658 de cluburi sportive.
Cifre care la prima vedere dau bine. Avem ceva activitate. La capitolul federaţii suntem pe locul 2, devansaţi doar de Franţa care au 10.000 de comitete regionale pentru sport, restul ţărilor având doar federaţiile naţionale şi foarte puţine federaţii regionale. La capitolul cluburi sportive avem însă mult de mâncat până să ajungem la nivelul Franţei cu 175.000 de cluburi afiliate şi 78.640 cluburi neafiliate sau Anglia cu 106.000 de cluburi.

Am încercat de asemenea să găsesc mai multe informaţii despre Federaţia română “Sport pentru toţi”, însă site-ul oficial se pare că nu mai merge: http://www.sportulpentrutoti.ro/

Probleme la nivel european

– lipsa unui cadru legislativ clar
– lipsa unei instituţii guvernamentale care să încurajeze, coordoneze activitatea de voluntariat la nivel naţional
– lipsa unei finaţări sustenabile şi nu per proiect
– statutul voluntarului. Problemă în special in statele est-europene unde voluntariatul este asociat cu munca neremunerată impusă de regimul comunist.

Recomandări pentru stimularea voluntariatului sportiv

– un cadru legislativ mai flexibil pentru a facilita companiilor private susţinerea sportului şi pentru a redirecţiona o parte din câştigurile din pariurile sportive către sport şi sănătate.
– acordarea de asigurare medicală gratuită pentru voluntari pe perioadă contractului de voluntar.
– o deschidere mai mare a autorităţilor locale care ar trebui să discute cu asociaţiile sportive pentru a realiza împreună programe pentru stimularea voluntariatului
– redefinirea stătutului voluntarului. O campanie foarte faină a fost realizată în Anglia legată de Olimpiadă ce s-a numit: London 2012 Games Maker

Factori de succes detectaţi pentru stimularea voluntariatului sportiv

– O tradiţie în domeniul sportului şi al voluntariatului sportiv;
– o politică naţională pentru promovarea voluntariatului;
– structuri organizatorice bine definite;
– beneficii fiscale pentru voluntari şi asociaţiile sportive;
– programe specifice pentru promovarea voluntariatului;
– dependenţa mică a asociaţiilor de fondurirle publice.

Proiecte realizate

Un proiect important în dezvoltarea voluntariatului, mai ales în rândul tinerilor a fost realizarea proiectului: European Voluntary Service (EVS). Prin acest proiect se încearcă promovarea implicării civice şi înţelegerii interculturale. Practic tinerii din statele membre pot aplica la stagii de voluntariat în altă ţară decât cea de reşedinţă pentru periode de la câteva zile până la câteva luni. Mai multe detalii şi lista de stagii active pe: http://www.europeanvoluntaryservice.org

Grundtvig Iniţiative on Volunteering în Europe for Seniors
Proiectul este asemănător cu cel de sus şi oferă cetăţenilor majori oportunitatea de a face voluntariat într-o altă ţară, aceştia putând să îşi impartaşească cunostinţele şi experienţa. Detalii: http://ec.europa.eu/education/grundtvig/senior_en.htm