Cu toţii cred că suntem de acord că sportul de masă în România nu este într-un punct prea grozav. Mă bucur că este totuşi în creştere, dar cred că mai avem ceva de muncă până departe. Totuşi, nu trebuie să ne apucăm acum sa inventăm roata, cred că soluţia ar fi să ne uităm un pic în jur să vedem ce au făcut alte state pentru promovarea sportului. În această idee m-am apucat să mă documentez un pic despre politica altor ţări europene.
Aşa am aflat că Uniunea Europeană are o politică clară pentru încurajarea sportului. În 1992 a realizat “Carta europeană a Sportului” în care a detaliat importanţa sportului, a sportului de masă în special şi modului cum statele membre sunt încurajate să îl susţină.
În 2007, Comisia Europeană pentru Sport, după doi ani de consultări cu organizaţii sportive (ONG-uri şi federaţii sportive) precum şi cu reprezentanţi ai statelor membre a publicat Carta albă privind sportul. Această Cartă subliniază încă odată rolul sportului în societate, atât prin îmbunătăţirea sănătăţii publice prin activitate fizică dar şi beneficiile economice pe care le poate avea sportul.
Mi s-a părut incredibilă atenţia acordată de Uniunea Europeană sportului. Studii foarte interesante, precum şi programe de finanţare pe care nu prea le-am accesat, de asta v-am cerut ajutor pentru un consultant pe fonduri europene.
Aş avea foarte multe de spus despre ce am aflat, dar o să le iau pe rând. Astăzi o să scriu doar câteva idei inedite pe care alte state le-au aplicat pentru promovarea şi finanţarea sportului.
Reduceri de taxe
Asta este una dintre cele mai “banale”. Într-o oarecare măsură este aplicată şi la noi, însă sunt câteva state membre care au acordat reduceri sau scutiri de taxe pentru sportul de masă într-un mod mai inedit. Spre exemplu, în Finlanda, dacă o companie plăteşte pentru angajaţi abonamentul la o sală sau la un club sportiv, această cheltuiala este deductibilă şi nu este impozitată. În Malta, dacă într-o familie unul dintre membri este membru unui club sportiv, ea este eligibilă pentru reduceri la taxele locale.
Această acţiune este însă una care ţine de stat, unde schimbarea ar fi destul de greoaie. În schimb, cele de mai jos ar putea fi introduse cu succes de companii private sau ONG-uri. Eu, personal, aş cumpăra şi recomanda cu drag o companie care ar prelua o idee de mai jos:
Reduceri la asigurările de sănătate
În Germania şi Belgia, orice persoană care practică sport în mod constant poate primi o asigurare de sănătate la un preţ redus. Lucru care mi se pare logic şi cred că este şi în avantajul firmei de asigurări: oamenii care fac sport se vor îmbolnăvi mai rar.
Etichetă pentru susţinerea sportului
În Franţa, exista o etichetă specială pentru companiile care susţin prin contracte de sponsorizare sportul de masă. Etichetă prin care companiile bineinteles că se laudă pentru a atrage cumpărători, că doar nu îşi face nimeni iluzii că sunt maica Tereza. Dar dacă eu trebuie să aleg între două produse sau servicii relativ asemănătoare, aş alege fără să mă gândesc prea mult pe cel care ar avea această etichetă.
Dacă vreţi să citiţi mai multe despre cum este finanţat sportul în alte state europene va invit să citiţi mai jos.
Va avertizez doar să nu căutaţi prea mult România, în unele grafice apărem cu un procent mic, în unele cu zero, iar în majoratea suntem în afară complet.
The different funding models for grassroot sports in the EU
