Anul acesta am avut ca și slogan de eveniment “We Run as ONE, One TEAM”. A plecat cumva de la o altă idee, dar s-a legat la fix de specificul competiției Gerar și poate mai mult, de o idee pe care încercăm subtil să o transmitem. Alergarea, chiar dacă e un sport individual, ar trebui să unească mai mult oamenii, să fim mai mult ca o echipă.
Foto credit: Radu Cristi, Two LOve Studio
Istoria echipei de semimaraton
La una din primele întalniri de organizare, Daniel Lixandru a propus ideea de a face competiția de semimaraton în format de echipă. Trebuie să recunosc că nu am fost deloc fan al ideii la început. Am continuat însă pe o varianta de mijloc, o competiție pe echipe și una/două individuale.
Însă chiar și înainte de startul primei ediții a început să îmi placă ideea. Competițiile de echipă îți oferă o experiență cu totul aparte. Cursa nu mai e doar despre tine, despre efortul tău, este despre echipă și cum poate fi ea mai bună cu totul, nu doar prin suma eforturilor individuale ale membrilor.
Experiența de echipă poate fi una frumoasă, una care să unească prietenii. Dar poate fi și una dificilă, frustrantă ca dracu pe alocuri și care să te facă să nu mai vorbești cu omul din echipă ani întregi.
Întâmplările de mai jos sunt doar mici situații care s-au întâmplat la această ediție. Din fericire, nu toate la aceeași echipă :-p.
Înscrierea
Nici să te înscrii nu e așa ușor la concursurile de echipă. Înainte de toate trebuie să găsești membrii echipei. Dacă nu ai pretenție la o categorie anume și nici ambiții de podium, lucrurile pot fi mai la îndemână. Altfel începi să intri în piața transferurilor mai ceva ca în liga de fotbal. Licitații peste licitații, cine oferă mai mult pentru un membru valoros 🙂
Dar chiar și după ce ai bătut palma cu membri, mai ai două mari provocări la înscriere. Prima este să aduni datele tuturor membrilor, pe care o rezolvi repede, punând poate emailul tau la toți și 0741000999 la numărul de telefon. Desigur că această variantă mai rapidă te va dezavantaja mai târziu :-p
A doua însă este să stabilești numele echipei. Dacă nu ai o echipă tradițională unde numele este deja sfânt, atunci ai o mică dilemă. După lungi deliberări cu ceilalți coechipieri ai găsit numele: Melcii – din păcate este luat. Melcii Rapizi – luat și el. Te enervezi și pui numele X – disponibil. X să îi rămână numele atunci :-p
Echipă != Ștafetă
Un pas important pe care l-am sărit este că trebuie să le explici clar colegilor ce înseamnă echipă. Mai concret cât trebuie să alerge el. Nu de alta, dar nu vrei să te trezești în postura în care unul dintre ei crede că e vorba de ștafetă și îți trimite vorbe dulci de lucruri sfinte înainte cu 10 minute de start când află că are de alergat 21km (true strory)
Antrenamente
Fiind vorba de echipă teoretic va trebui să faceți măcar câteva antrenamente împreună, așa să testați un pic ritmul, cine vorbește mai mult, cine ține trena etc. Să vezi aici ce analize swot trebuie să faci pentru a decide care parc e mai bun pentru antrenamentele de echipă. Dacă nu iese nimic, eu zic să dați cu banul că e mai rapid și nu se supără nimeni.
Odată stabilit parcul, va trebui însă să stabilești atât data, ora și numărul de kilometri. Alte negocieri, altă distracție. Dacă nu prea vă potriviți toți trei vă recomand să faceți măcar antrenamente doi câte doi și apoi comparați notițele 🙂
În cel mai rău caz faceți fiecare antrenamentul lui și comparați track-urile. Traiască Strava și ceasurile cu GPS 🙂
Accidentări
Dacă cumva te accidentezi, e bine să speri până în ultima clipă că te vei recupera și vei putea participa. Ideal poate să le spui celorlalți în săptămâna cursei. Dacă cumva te afli în postura de echipă cu un coechipier lipsă, îți recomand să nu le spui organizatorilor când ai aflat de schimbare pentru că vei fi refuzat. Cel mai bine o comunici la ridicarea kitului ca pe o informație aflată fix atunci, ce poate să facă doar nu o sa refuze să îți ofere kitul.
Ridicarea kitului
Nici ridicarea kitului nu e așa ușoară ca echipă. Totul trebuie făcut ca echipă de zici că trebuie să fiți siamezi. Cel mai bine ar fi să discutați înainte cine ridică kitul și să confirmi cu ceilalți semnarea declarațiilor. Fie să ajungă la cel care ridică kiturile declarațiile (dacă sunt fizice), să le fi validat online (dacă sunt electronice), fie să fie prezenți.
Altfel ajungi la ridicarea kiturilor și afli că unul din membri nu a semnat declarația. Sună-l pe telefon, nu răspunde, dă cu binecuvântări, sună din nou, așteaptă vreo oră până dai de el. Când dai în final de el, afli că nu a primit declarația pe email, ceartă organizatorii că nu au trimis declarația, află ca la adresa de email era trecută adresa ta, modifică adresa, retrimite declarația și abia apoi primește kitul.
Dimineața concursului
Ai trecut printr-un întreg labirint, dar ai ajuns aici. Ai echipa completă, ai kitul ridicat, au sosit și Cristi și Ionel … stai unde e Ionel. Ionel întârzie, nu găsește zona de start. Stai în telefon, explică-i cum se ajunge, arată-i vestiarele și acum chiar suntem gata de start.
Numai că Ionel nu are numărul de start, l-a uitat acasă. Noroc că ai ținut tu chip-ul. Confirmi că puteți lua startul așa și respiri ușurat.
Înainte de start
Gata de acum nu mai este nimic ce se poate întâmpla, ești gata de start, te-ai încâlzit și mai sunt doar 3 minute până la start. Stai, unde e Cristi? A plecat la baie acum 15 minute și nu s-a întors. Strigă după el prin zona de start: Cristiii? Se dă startul și Cristi nicăieri. Când aproape să plece și ultimul apare și Cristi și plecați în cursă.
În cursă
Răsufli deja ușurat. Ai ajuns aici într-un final. Nu prea v-a ieșit cu antrenamentele de grup, așa că improvizați din mers ritmul. Ba trage unul mai tare, ba altul. Când unul rămâne în urmă, când altul. Mai amuzant e când unul dintre voi intră la toaletă și voi ceilalți trebuie să țopăiți lângă ea ca niște bodyguarzi 🙂
La final
Dacă însă totul merge perfect, o cursă de echipă poate fi o experiență faină. Una în care te tragi unul pe celălalt și la final să obțineți fiecare un timp mai bun decât dacă ați fi alergat individual.
Asta dacă trageți la timp, altfel poate fi o alergare faină cu prietenii, în care aveți timp de spus povești și revăzut alergători dragi.
Cum vi s-a părut vouă experiența de echipă
Nu am ajuns la nivelul să alerg la Gerar, dar am participat la alte concursuri în echipă și imi place mult experiența. Am avut și concursuri unde a trebuit să abandonăm, unele pe care le-am terminat ca echipă completă, altele parțial. E greu să participi în echipă, dar parcă atunci când totul iese cum trebuie e alta satisfacția la final.
