A fost un weekend cu o vreme mai violentă. Din păcate, în urma ei a venit și o veste pe care nimeni nu și-o dorește după un eveniment sportiv: un alergător a murit în timpul Bucovina Ultra Rocks. O tragedie care ne taie respirația și ne lasă cu un nod în gât.
În astfel de momente, inevitabil, internetul se umple de „ar fi trebuit să”, „eu aș fi”, „nu e normal să”… Mulți spun ce și cum trebuia făcut, ca și cum muntele ar fi o ecuație simplă, cu cel mult două variabile.
Cu siguranță, după un astfel de moment poți găsi lucruri care s-ar fi putut face mai bine. Sunt convins că organizatorii au deja în cap o listă de cinci ori mai lungă cu „ce-ar fi fost dacă”. Și că au derulat filmul în minte de zeci de ori. Din păcate, oricât derulezi, oricât ai încerca să fii rațional, poate că nu ai fi putut lua alte decizii. Dar sunt sigur că nu scapi de apăsarea aceea și de nodul din gât.
E ușor acum să aruncăm cu judecăți în organizatori, în participanți sau chiar în munte. Dar hai să respirăm puțin. Hai să ne amintim că niciunul dintre noi nu are imaginea completă a ceea ce s-a întâmplat acolo. Nu eram în papucii sau în mintea celor care erau în cursă, care au decis să oprească, să ajute sau să aștepte.
Și poate că cel mai decent lucru pe care îl putem face acum este să ne exprimăm compasiunea. Să tăcem puțin. Sau, dacă totuși vorbim, să alegem cu grijă cuvintele.
Să ne abținem de la a distribui informații pe care nu le-am vrea scrise despre noi sau despre cineva drag nouă în astfel de situații. Numele, vârsta sau orice detaliu personal… toate acestea, când sunt aruncate online fără discernământ, pot deveni mai dureroase decât ne dăm seama. Dacă ai fi frate, soție sau copilul celui dispărut, ai vrea să afli asta dintr-un share? Sau dintr-un comentariu la o poză? Respectul nu înseamnă doar tăcere, ci și decență în ce și cum dăm mai departe.
Drum lin, alergătorule necunoscut!
Ai plecat dintre noi făcând ceea ce iubeai. Să ne ajuți, de acolo de sus, să rămânem mai înțelepți aici, jos.
