De multe ori în curse primim încurajări. Uneori prin încurajări, suntem minţiţi pe faţă. Ştim asta, dar ne place să le auzim, ba mai mult ne chiar ajută. Uneori chiar le credem. Am înşirat mai jos cinci din cele pe care le-am primit eu.
Arăţi bine!
Cred că asta e cea mai comună. Nu contează dacă arăţi ca dracu’, cu o faţa albă şi o expresie de mumie pe faţă: arăţi foarte bine.
Mai ai un pic!
Asta e una din minciunile periculoase. Uneori deşi ştii că mai ai 5 km, parcă undeva în sufletul tău vrei să îl crezi. E şi mai amuzant când o auzi pe la km 20 la un maraton. Îţi vine să îi spui: @#$@$# nu am trecut nici de jumate, mă confunzi cu kenieni. În schimb zâmbeşti şi ridici o mâna drept mulţumire.
O variantă şi mai periculoasă e când cineva îţi spune: mai ai 2.5km. Când cineva e atât de precis, cu zecimale, îţi pui întrebări: Eu ştiam că mai sunt 4 dar dacă spune cu virgulă 5, o ştii el ceva. Bucuros începi să sprintezi, pentru 2.5km, după care începi să blagosloveşti pe cel ce te-a derutat, pe organizatori, pe ceilalţi concurenţi, linia de finish (nevinovată de altfel, că doar nu s-a mutat de una singură) şi ce altceva îţi mai vine la gură.
Mergi foarte bine! Tine-o tot aşa!
Încurajare pe care o primeşte de obicei când tragi la un anumit timp sau un loc. Poate fi meritată, însă de multe ori tu eşti rupt în două, abia îţi târăi picioarele şi cineva îţi băgă replică asta. Logica îţi spune că te minte cu neruşinare, dar orgoliul şi speranţa te împing să te îndrepţi un pic din poziţia cocoşată, să ridici privirea şi să creşti un pic ritmul, aşa pentru fani măcar. Desigur că minunea nu ţine prea mult şi revii la ritmul normal după 200m.
Cel din faţă arată obosit!
Asta e o minciună pe care o primeşti când eşti printre primii sau când cel de pe margine ştie că încerci să îl depăşeşti pe cel din faţă. Una pe care o credem destul de rapid. Indiferent că noi suntem terminaţi, ne ajută să ne gândim că cel din faţă e şi mai rupt, lucru care ne dă speranţă şi încercăm să mai stoarcem ceva energie să îl prindem pe nenorocit. Desigur că şi aceasta vine cu porţia ei de boscorodeală, când tot aştepţi să îl vezi pe cel din faţă după următoarea curbă şi el pauză.
La ritmul ăsta îl ajungi pe cel din faţă!
Este o variantă a minciunii de mai sus, una mai periculoasă. Îţi dă o speranţă şi un imbold şi mai mare de a menţine, ba mai mult de a creşte ritmul pentru a-l ajunge pe cel din faţă. Te dor toate cele, însă dacă o zis că îl ajungi, apăi strângi din dinţi şi tragi să prinzi dusmanu’.
Ce minciuni aţi primit voi în timp ce alergaţi?
sau ce alte incurajări amunzante aţi primit, sunt convins că aveţi poveşti interesante!
haha, foarte tare. m-am amuzat teribil citind si comparand cu momentele asemanatoare traite. 100% adevarat!
Eu am auzit de multe ori expresia,hai ca poti mai repede cand eu nu mai puteam respira si ma roseam ca racul de nervi zicand in gand,uite si papagalii astia de pe margine,au impresia ca daca’s aproape de cursa ,sunt de fapt in cursa!Haideti si alergati voi mai repede si de multe ori chiar ridicam ochii necrutatori asupra lor,poate le mai potolesc avantu’!