Antrenament mtb in muntii baiului pentru Carpathian Adventure

Pentru ca tot ne-am propus sa fim cat mai buni la Carpathian Adventure am zis ca trebuie sa facem si un antrenament de bicicleta impreuna ca sa vedem cum mergem in echipa. Dan a venit cu ideea de un traseu in muntii Baiului, insa sincer nu fusesem niciodata si nici nu stiam unde sunt ( mi-a zis apoi google unde mergem, mi-a dat si niste poze 🙂 ). Asa ca am stabilit cat de cat punctul de plecare si ora, si ni s-au alaturat si Edi ( colegul de anul trecut al lui Dan ) si Cosmin un prieten comun al lui Edi si Dan care participa si el la Carpathian.

Ne-am dat intalnire la ora 5:00 ( dimineata 😛 ) in fata presei libere si dupa ce am urcat repede bicicletele pe masina am plecat spre Posada de unde urma sa pornim in tura. Edi avea o harta a muntilor Baiului la el, asa ca pe drum ne-am facut un oarecare plan despre ce aveam de parcurs.
Am ajuns in Posada si dupa ce dam bicicletele repede de pe masina plecam veseli, insa nu dam bine la pedale ca ne asteapta primul deal si incepem un pic de antrenament de impins la bicicleta.
Trecem si de primul deal si cand incepem sa dam la pedale un pic, Cosmin ramane in urma, prima pana, dar nu-i nimic ca suntem baieti pregatiti si scoatem repede roata, schimbam camera si ii dam mai departe ( nu prea a fost un start bun 😛 ).
Incepem din nou sa pedalam, insa cineva vrea sa ne puna la incercare si ne mai da o proba de foc, de data asta niste caini odihniti pusi pe fugarit ( poate gustat ) niste biciclisti proaspeti. Dar avem un pic de experienta si trecem in viteza, Edi aproape ca ii prinde un picior unuia :)).
Insa nu apucam sa ne bucuram prea bine ca am scapat intregi ca ghinionul il loveste din nou pe Cosmin, o noua pana, alta roata ( oare ajungem pana la final in ritmul asta ? ). Dar ii dam mai departe si iesim pana la urma din padure si ajugem un pic mai aproape de varf.

Incepem sa prinde un pic de curaj, nu prea am mai dat de caini asa ca ii dam mai departe, admirand zona absolut superba

Mergeam destul de bine insa, insa ca sa nu fie prea simplu am primit drept provocare un pic noroi, nu de alta dar erau rotile prea usoare

Usor, usor ajungem si pe platou

Insa tot aici pe varf dam si de cainii plictisiti de pazit oile si cu chef de alergatura dupa niste biciclisti. Insa deja am prins smecheria si stim cum sa trecem de ei … bicicleta ca scut ( asta daca nu sunt mai multi si tb sa faci piruete cu bicicleta ), dupa care se foloseste fluierul din dotare ( chiar par sa ii deranjeze sunetul, cel putin pastrau o distanta de 1-2m de noi 😀 ) si ca sa ii si alungi incepi sa le vorbesti pe o limba pe care o inteleg ( se uita bunele maniere se ia un ton cat mai masculin si la un volum ridicat se incepe o simfonie in fa ciobanesc cu tangente cu biserici, dumnezei sau alte topicuri preferate ). Surprinzator chiar pare sa mearga startegia, am reusit chiar sa o perfectionam dupa cateva antrenamente cu caini.

Dupa ce scapam de toti caini continuam drumul spre azuga, dar cum incepusem totul sa fie fara incidente am zis ca trebuie sa fac eu ceva, asa ca am bagat o cazatura usoara cu un pic de zgarieturi. Dupa mine, la 5 minute vine si Sergiu cu un flic-flac cu tot cu bicicleta, insa el are si spectatori care cer un bis ca sa prinda si pe camera cascadoria.

Azuga in final.

Aici Cosmin, ne paraseste si o ia spre Busteni de unde o sa mearga pe sosea pana la masina. Noi vrem sa luam un alt drum la intoarcere insa estimam ca in 3 ore suntem si noi la masina.
Asa ca o luam usor la vale, si dupa ce intrebam 2-3 ciobani, gasim traseul sa coboram catre Traisteni.

Dupa ce coboram o poteca mai cu pietre ajungem pe un drum forestier prin padure care arata super tare

Lucrurile mergand prea frumos, incep sa apara tot feluri de santulete prin cararea pe care coboram asa ca am decis ca e momentul perfect sa mai exersez 2 cazaturi. Dupa ele mi-am dat seama ca “its not a good day for science” asa ca am lasat-o un pic mai moale la coborari. Edi si Sergiu au fost in forma maxima si zburau la vale, strigand la un moment dat cand am ajung in jungla grataragiilor “Paaartieee baaaa” pentru asi anunta prezenta in zona.

In Traisteni facem o mica pauza, bem un cola/bere dupa caz bagam si o inghetata ( sau 3 daca mananci mai repede 😛 ).

Operation PathFinder

In pauza, ne decidem si la traseul inapoi spre masina. Avem 2 variante, ori o luam pe sosea pe ruta Traisteni > Secaria > Posada sau dupa cum ne uitam noi pe harta, am putea sa o taiem direct spre Posada prin padure pe un drum nemarcat, banuim noi ca sunt cam 5-6Km dupa cum pare pe harta. Intrebam localnicii si ne confirma ca exista un drum, si cum am venit sa facem MTB si nu ciclism alegerea e unanima … ne aventuram prin padure :D.
Inaintam usor pe drumul forestier si tot sovaim unde sa o luam la dreapta, la stanga tot ne mai sfatuim, dar ii dam mai departe. Dupa un timp ajungem pe o poteca prin padure unde Dan gaseste un cap de cerb si nu rezista tentatiei.

Coborand la vale ajungem pe valea unui rau si nu mai vedem nici un drum mai departe, insa am gasit intr-un final o poteca in continuare prin padure asa ca inaintam.

Am continuat o buna bucata de drum si am tot incercat drumuri, ne-am tot intors, am incercat sa vedem pe harta dupa busola unde suntem, dar dupa ce ne-am orientat de 2-3 ori ne-am dat seama ca busola nu mergea cum trebuie pentru ca Dan avea o bucata mare de fier in spate ( o potcoava gasita sus pe munte :)) ).
Pe la ora 19 deja incepusem sa renuntam ca o sa ajungem undeva pe drumul pe care eram si decidem sa ne intoarcem inapoi la o intersectie unde ne-am tot contrazis unde sa o luam.
Spre norocul nostru pe drum ne intalnim cu niste baieti care adunau niste copaci taiati, si care ne dau peste cap orice idee de unde eram. Am picat testul de orientare :)). Dupa discutia cu ei decidem ca cel mai bine e sa ne intoarcem pe drum, desi ne explicasera pe unde era cararea care trecea padurea nu am vrut sa riscam sa ne ratacim iar, mai ales noaptea.
Asa ca dupa toata aventura ne intoarcem de unde am plecat totalizand 3 ore si 20 de km :).

Operation night traveler

De aici o luam spre Secaria pe sosea, insa erau doar 4km de serpentine la deal care ne-a facut secat un pic :). Insa de aici continuam la vale 😀 si ajungem in sat unde vedem un indicator : Posada 7Km. Desi normal drumul pe care il stiam trecea prin Comarnic ne decidem sa il luam pe asta, ar tb sa ajungem mai repede desi dupa spusele localnicilor era la deal si prin padure.
Si cum mergeam noi pe drum, mai dam si peste un localnica care ne-a avertizat de existenta unor ursi pe traseu prin fraza: “Sunteti siguri ca vreti sa mergeti pe acolo noaptea ?”, insa cu fluierele la purtator si frontale pe cap am continuat fluierand ca sa avertizam ursii ca vine baietii :D.
Spre norocul nostru acest drum era exact unul pe care am trecut de dimineata.

Si intr-un final fara sa dam de ursii ajungem si la masina 🙂

Concluzii

Asadar dupa kilometrul asta de text, sa mai bag oleaca de concluzii.
– muntii baiului sunt super pentru Bike, chiar se merita daca ai timp sa ajungi pe acolo ( chiar si pentru plimbari usoare la munte )
– fluierul merge super la caini, si mai bine cand sunteti mai multi 🙂
– daca mergi pe drumuri necunoscute, fii pregatit sa dureze mult mai mult decat estimezi.
– ai grija sa nu porti un fier cand te orientezi cu o busola.

Cam astaa fost.
Cheers.