Alergand intre prieteni – Maratonul International Bucuresti 2009

Acum un an …

… alergam primul meu maraton, si cand l-am terminat m-am simtit super implinit si fericit. Era o reusita dupa 3 luni de antrenamente, la numai 4 luni dupa ce incepusem sa alerg “din joaca”, si de la a alerga “de nebun” prin parcul din Bacau reusisem sa termin un maraton de 42Km ( si o dunga 😛 ) si chiar intr-un timp bun pentru primul maraton 3h.19m.

Totusi reusita de atunci era una personala, ma antrenasem mai mult singur in Bacau, sub privirile uimite ale unora incercand sa-mi numere turele: 1 .. 2 .. 3 .. nu se opreste nebunul .. 4 .. 5 .. era parcul mic :-p … 6 ..7 .. mai bagam una ? … 8 … si gata ca mai alergam si drumul spre casa.

Anul acesta …

… a fost o cursa cu mult mai frumoasa ca anul trecut. Si asta nu a fost din cauza ca am scos un timp mai mic ( 3h.07 daca ar fi sa ma laud 😛 ), nu a fost din cauza vremii ( mie personal mi-a placut, dar nu prea a fost vreme pentru spectatori ) nici din cauza organizarii ( desi trebuie sa recunosc ca a fost mai bine ca anul trecut ).
A fost o cursa mai frumoasa pentru m-am simtit ca la un antrenament greu cu prietenii, ca aceea cursa a fost organizata special pentru noi. Stiu ca poate suna cam ciudat, si nu vreau sa creada unii ca pentru mine ar fi fost usor ca la un antrenament.
Desi am un pic de inginer in mine :-p, am sa incerc sa explic ce vreau sa spun:
Dupa maratonul de la Bucuresti, am mai terminat maratonul de la Paris in aprilie si maratonul de la Berlin in septembrie, ambele cu un numar impresionat de participanti ( 31.000 respectiv 40.000 ) si cu spectatori pe toata lungimea traseului care te incurajau ( la berlin au fost 1.000.000, si nu am gresit nici un zero 😛 ). Si eram intr-un fel trist ca la Bucuresti nu a fost asa, era frumos sa alergi cu atata lume, sa ai spectatori care sa te incurajeze.
Revenind in zilele noastre, duminica dimineata nu stiam la ce sa ma astept de la acest maraton. Nu aveam nici un target, in plan era ca sambata sa am duatlon-ul de la brasov si cum as fi fost obosit as fi tras pentru 4h, dar cum s-a anulat din cauza vremii eram cam debusolat. Eu ce fac acum ? O sa plec mai tare ca deobicei si vedem cat ma tine :-P.
Inainte de start ma intalnesc cu Catalin ( viitor semi-maratonist in mai putin de 2h ) si unii din prietenii de la Ro Club Maraton, toti suntem destul de veseli si sfidam vremea care a alungat poate spectatorii. Inainte de start dau si peste Silvia, care din cauza vremii nu a mai plecat la munte si s-a hotarat sa alerge si ea maratonul.

5 … 4 … 3 … 2 … 1 … START al Maratonului international Bucuresti editia a 2-a

Plec in viteza, incepe si sa ploua putin, dar nu conteaza mie oricum imi place sa alerg prin balti :D.
Dupa ce facem rondul la fantani la unirii si trecem de zona de start, se pare ca pe traseu ne asteapta doar jandarmii. Nu conteaza asta e, dam muzica mai tare si dam inainte.

The change in perspective.

In timp ce alergam pe langa Dambovita, la intersectia de la Izvor, erau niste oameni care infruntau ploaia si incurajau alergatorii. Cand am trecut pe langa ei, desi aveam muzica destul de tare am prins din zbor “Haide Gabi”. Aaaa … stai cineva mi-a strigat numele … din trecere mi-am dat seama ca era Oana, sotul ei Bogdan, sora ei, Ana-Maria si Claudia ( sry daca am uitat pe cineva ).
In acel moment mi-am dat seama ca aici nu sunt la Paris sau la Berlin, aici sunt acasa intre prieteni :D. Asa ca am dat muzica mai incet si m-am decis sa incurajez si eu pe cei care alearga. Asa ca de cate ori aveam ocazia le strigam “Bravo”, “Hai ca merge” sau ce imi mai venea pe la gura in timp ce treceam pe langa ei. Dintr-o data aveam un scop la acest maraton, nu m-a interesa ce timp scot, oricum nu speram sa imi bat recordul aici … asa ca cel mai bun lucru pe care as putea sa il fac e sa ii incurajez pe altii :).
Mi-a placut enorm sa fac asta, mi-a placut ca de multe ori a trebuit sa schimb fraza in “Hai Ro Club”, foarte multe tricouri albe cu emblema Ro Club Maraton. Imi placea sa fac asta, asa parca nu mai eram un om care alearga 42 de km ( si o dunga ) ci eram o comunitate de oameni pasionati si incercam sa atingem toti acelasi target. Pe langa asta imi dadea posibilitatea sa cunosc o frantura din oamenii pe care treceam. Asa am realizat ca erau destul de multi straini, si asta ma facea intr-un fel mandru ( ceea ce e ciudat, ca nu sunt asa patriot ). Asa am dat si peste acest englez non-conformist :).

Toate aceaste micro-conversatii cu prientenii de maraton facea ca distantele sa para minuscule, si timpul relativ.

Colegul de la tura 2

In timpul turei 2, am intrat in vorba cu un coleg de la RoClub ( sry ca nu am retinut numele ) care alerga pentru prima oara un maraton, insa nu era chiar incepator, castigase cuncursul municipal cu o zi inainte. Am mers impreuna cu el pana spre coborarea dinainte de poarta de finish, dar acolo eu am dat mai tare si el a ramas putin mai in spate, dar s-a tinut mereu in spatele meu :D, se vede si in stanga pozei :).

Inainte de a intra in ultima tura o ajung si pe Diana, se vedea ca e obosita, dar nu se lasa, mergea usor, constant si cu hotarare pana la final. Haide Diana ca mergi bine:

Intru in tura a 4-a, 32Km … dau mai departe, pe victoriei o vad pe Oana coborand pe Victoriei, era schimbul 3 la stafeta, eu urcam.

Cand ajung pe ultima urcare spre Mariot, eram un pic confuz, parca numarasem 4 ture, deci eram pe ultimii 2Km, dar parca au trecut prea repede. Dau jos ipod-ul ma uit la ceas 13:29, cum naiba adica sunt aproape de 3h ? .. dar nu ma simt la fel de obosit ca la Berlin …

Finish

Dar au fost 4 ture, si trec linia de sosire la 3h.07

In scurt timp ajunge si Oana, apare si Silvia care a s-a oprit la jumate ( tz, tz, tz … nu-i frumos sa renunti 😛 )

De ce a fost cel mai tare maraton pentru mine ?

– pentru ca am realizat ca nu e nevoie de 1.000.000 de spectatori ca sa te simti incurajat, e deajuns sa fie si 3 persoane potrivite pe traseu.
– pentru ca am realizat ca maratonul nu e o doar o cursa cu tine insuti, ci e si o cursa alaturi de altii oameni cu care imparti aceasi pasiune.
– pentru ca am redescoperit bucuria de a alerga un maraton, si am simtit aceasi bucurie pe care am avut-o la primul maraton.

Felicitari

– Tuturor care au participat, sunteti cu totii invingatorii pentru ca ati reusit sa terminati aceasta competitie, si pentru ca practicati un sport care nu are cautare in Romania :-P.
– Organizatorilor, care au reusit sa continue traditia in ciuda “situatie economice” si a (dez)interesului unor romani pentru sportul de masa.

Multumiri

– tuturor celor care au incurajat alergatorii de pe margine. Personal m-ati ajutat foarte mult, si m-ati motivat mai mult decat 1.000.000 de spectatori de la Berlin si mi-ati dat energie mai mult decat orice gel.
– multumiri lui Serban Damian, si celor de la club care s-au ocupat de evenimentele clubului din cadrul maratonului ( super tare medalia de la club )

Critica de final

Pentru mine a fost un final de sezon pentru maratoane cu adevarat superb. Singurul lucru care a stirbit din frumusetea acestui concurs au fost unele persoane care nu inteleg aceasta “nebunie” si care fie au incercat sa traverseze in ciuda fluierelor politistilor sau care se certau cu politisti de ce am indraznit sa le inchidem centrul, sau ziaristi cu titluri “lacrimogene”. Poate v-a mai trece ceva vreme pana cand aceste persoane vor intelege ce inseamna “civilizatie” si nu o sa ne mai invite sa tinem concursurile in locurile lor de bastina “pe camp”, dar cert e ca suntem pe drumul cel bun, am avansat fata de anul trecut si asta e ceea ce conteaza.
Imi pare rau sa va spun dragi soferi, dar ne retragem pentru moment in parcuri, dar la anul vom fi din noi aici, si va vom bloca din nou centrul, si poate in cativa ani o sa invatati sa folositi si 2 roti ecologice in loc de 4.

Planuri de viitor

Am asteptat sa vad daca am intrat la maratonul de la Londra (dar nu a fost sa fie anul asta, poate la anul) inainte de a planifica ceva pentru la anul, insa pentru ca mi-a placut asa mult acest maraton, am ajuns acasa si am inceput sa caut imediat maratoane:D. Si castigatoarele sunt :
– undeva in martie: Rome City Marathon
– 5 iunie: Stockholm Marathon
– octombrie: Bucuresti City Marathon normal 😀

Gata am terminat povestea,
Cheers.