Impresii Gabriel Laczko dupa al doilea finish la Marathon des Sables

Despre editia din acest an a Marathon des Sables am scris decurand, am avut chiar un guest post despre Paul Dicu unul din cei 3 romani care au participat anul acesta.
Gabriel Laczko, este printre cei trei, este la al doilea finish la acest ultra maraton extrem de dur, asa ca am incercat sa aflu ce a trecut prin mintea tizului de a dorit sa mai repete experienta din desertul marocan.
Mai jos am incercat un mic interviu prin email. Sper sa va placa.

Ce te-a atras la Marathon de Sables. De ce ti-ai dorit sa participi si a doua oara ?

Am dorit sa revad Sahara- un loc impresionant de variat-in felul sau!
in pofida faptului ca lumea s-ar astepta sa fie ceva monoton, arid si plictisitor e un loc extrem de variat si fascinant!
Pe de alta parte, prima data am avut parte de un ultramaraton saharian mai racoros si pe deasupra ‘scurtat’ de ploile si inundatiile care survin conform localnicilor o data la 50 de ani…. am avut norocul sa vad Sahara cum multi n-o s-o vada vreodata (in floare!), si am dorit sa experimentez si un Marathon des Sables veritabil saharian- de care am avut parte pe deplin: in a 2. zi furtuni de dimineata pana seara, din ziua 3 temperaturi de peste 40 de grade Celsius, si din ziua 4 temperaturi de peste 50 de grade Celsius (care erau mereu masurate la umbra, vorba vine…).

De ce ai nevoie sa termini Marathon de Sables, din punct de vedere fizic, pregatire, psihic etc. ?

In cazul optimal si teoretic, ar fi nevoie de:
– 50% pregatire fizica (antrenamente si rucsacul si alimentele si materialele din acesta), si de
– 50% pregatire mentala pentru o asemenea provocare

Dupa cum se stie, cazul teoretic ideal nu este realistic deci fiecare trebuie sa isi faca temele de casa singur/a in ce priveste pregatirea. Si de fiecare data e altfel- eu la prima pregatire am fost mai bine antrenat dar nu stiam ce ma asteapta, a doua oara am fost nevoit de imprejurari (familie, job, timp liber sau lipsa acestuia mai degraba) sa ma antrenez mai putin dar din punctul de vedere al aspectului de pregatire mentala am fost pregatit si mai relaxat decat la prima data, stiind in mare ce ma asteapta.
Pregatirea mentala e importanta si pentru a fi pregatit ‘sufleteste’ la potentiale probleme precum raniri, indigestie, lipsa de pofta de mancare, deshidratari, insolatii etc samd. Pe langa acestea se adauga necunoscutele precum conditia generala in ziua respectiva.

Cam ce presupune un antrenament pentru a termina Marathon de Sable, cati km ai alergat, cu cat timp inainte ai inceput antrenamentul ?

Eu nu cred ca va exista o reteta generala pentru pregatirile la o asemenea competitie de ultra-anduranta, precum nu exista nici retete general aplicabile nici macar pentru antrenamente de maratoane!
La aceasta competitie vin participanti diversi, incepand cu absolutii incepatori care nici macar un semimaraton in viata lor n-au terminat pana la MdS, pana la amatori care au alergat 3’000 km in doua luni si tot au emotii ca s-ar putea sa fie nepregatiti pentru competitia asta.
La al doilea MdS m-am antrenat mai putin decat la primul, cu toate astea m-am clasat mai bine ca prima oara cu toate ca primul MdS (inundatii) a fost si mai scurt si mai rapid decat al doilea MdS (full length). Cum am pomenit, factorul pregatirii mentale pentru o asemenea competitie este la fel de important ca si pregatirea fizica si a echipamentului (de aceea impartirea dupa mine in 50:50).

Care a fost cel mai dificil moment din cursa ?

Criza mea personala a fost in niste segmente grele (nisip afanat amestecat cu pietre taioase, sol f. instabil) din cei 38 km din etapa3, nu mi-a mers deloc bine prin nisipuri la peste 40 de grade in umbra, cu un rucsac de inca 9-10 kg pe umeri. Picioarele imi erau distruse deja din prima zi, si aveam dureri mari (nu am luat niciun calmant pe intreaga competitie si nici dupa desi as fi putut cere).
La fiecare pas (si au fost multi in aceasta etapa) imi trecea un fulger din calcaiul stang grav avariat pana in creier, dupa km 20 m-am aranjat mental in sensul ca durea in continuare la fel de intens dar ajunsesem sa accept durerea ca parte din mine in acele momente.
A fost un moment intens in care te cojesti strat dupa strat din bunul/raul ce se dobandeste in viata cotidiana (titluri, functii, lux,, consum, prejudicii, presupuneri, indoieli si multe altele) pana raman doar durerea fizica (mai pretutindeni) si bucuria (la ganduri precum familie, randurile primite, un simplu baton, ajungerea la urmatorul checkpoint, sticla de apa primita la checkpoint… lucruri simple si totodata intense). Back to the basics.

Cum te-ai simtit cand ai trecut linia de finish ?

E ceva extrem de intens, unde bucuria, durerea si regretul se impletesc intr-un mod ciudat. E o explozie de sentimente, tot la ce ai renuntat pentru a atinge acest scop iti trece ca un film prin ganduri.
Bucuria de-a termina, de-a realiza ceva ce numai aproximativ 10 mii de oameni din populatia intregului Glob a reusit sa realizeze (pe de o parte sa aiba curajul, vointa si perseverenta de care e nevoie, pe de alta parte sa aiba sansa si mijloacele materiale sa participe la aceasta competitie). Si regretul ca experienta aceasta extraordinara si grea de descris tocmai se termina….

Greu de descris asa ceva!

Ce sfaturi ai oferi cuiva care se gandeste sa participe ?

Just do it in your personal way!

Bonus media