Recunosc: uneori mă simt ca un dinozaur când văd cum evoluează obiceiurile pe munte sau în sport. Ieri am postat o poză în care mă minunam că am întâlnit cel mai mare număr de persoane cu cască văzut vreodată pe un traseu de creastă. Și, cum era de așteptat, s-a aprins o dezbatere „cască-n sus” despre inconștiența celor care merg fără (a se citi: eu 😅).
Hai să o luăm cu începutul: nu am vrut să transmit că descurajez purtarea căștii pe poteci turistice. Fiecare își alege echipamentul în funcție de ce îl face să se simtă în siguranță.
Dar mi se pare fascinant cum se schimbă „echipamentul de bază” pe munte. Dacă acum 2–3 ani vedeai rar pe cineva cu spray de urs, acum e mai prezent decât sticlele de apă prinse de rucsac. La fel și căștile: odinioară rezervate pentru alpinism sau văi nemarcate, astăzi apar din ce în ce mai des pe potecile turistice.
Normele de siguranță se schimbă
Când eram mic, la bicicletă sau schi nu purta nimeni cască. Acum, la ambele, o port fără să mă oblige cineva. Schiul e exemplul perfect: acum 15 ani, poate 15% dintre schiori purtau cască; azi, cred că procentul sare de 80%. Totul pentru că percepția publică s-a schimbat, iar casca a devenit parte din „echipamentul minim recomandat”.
Discuţia purtării unei căşti pe poteci turistice este pentru mine comparabilă cu purtarea de protecţii de spate/coloană la ski. Un lucru care teoretic ar ajuta, dar care încă nu este la fel de adoptată ca şi casca.
Beneficii reale, dar și limite
O cască poate reduce leziunile minore la cap (contuzii ușoare) și este foarte eficientă la impacturi cu viteză mică–medie (20–25 km/h). Dar:
- protecția depinde enorm și de cum te lovești
- la viteze mari, nici cea mai șmecheră cască nu face minuni 🚀
- echipamentul foarte performant poate crea un fals sentiment de invincibilitate, împingându-te să riști mai mult
Cazul bicicletelor în oraș 🚲
În mediul urban, obligativitatea căștii ar putea reduce numărul de bicicliști, pentru că mulți ar percepe mersul pe bicicletă ca pe o activitate riscantă. În plus, există studii care sugerează că șoferii trec mai aproape de cicliștii cu cască, presupunând (greșit) că sunt mai bine protejați.
📎 Găsești un sumar detaliat pe site-ul Comisiei Europene aici.
Concluzia mea?
Înainte să aruncăm unii în alții cu pietre (sau cu căști), poate ar fi mai sănătos să folosim turele pe munte pentru relaxare ca să putem purta discuții civilizate despre siguranță.
