De câțiva ani, fetele noastre participă la taberele de iarnă organizate de echipa Tabere și Circuite. Și, de fiecare dată, când avem de ales, preferăm varianta cu trenul. Motivul? După ce am trăit pe pielea noastră experiența unor drumuri de 5-6 ore la dus și tot pe-atât la întors, nu mai avem curaj să repetăm aventura. Serios, nu mai sunt atât de masochist. Dar, surprinzător, suntem în minoritate. Voi cum vă organizați transportul pentru copii?
Acum, să ne înţelegem, nu suntem chiar aşa spartani să le trimitem singure cu trenul. Echipa de la Tabere și Circuite are totul bine pus la punct: un instructor însoțește copiii pe drum și se asigură că vagonul rămâne relativ întreg (așa evităm interdicția pe viață de la CFR). Ajunși în gara din Brașov, îi preia microbuzul care îi duce direct la tabără.
La următoarea tabără, din grupul nostru, trei au ales trenul, din care două sunt ale noastre. Aparent, restul părinților ori și-au plănuit vacanțele să coincida cu tabăra, ori au decis că “aventura” începe de la volan.
La următoarea tabără, din cei care vin din Bucureşti, doar trei copii merg cu trenul, două dintre ei fiind ale noastre. Restul părinților? Probabil au decis să combine tabăra cu o vacanță de familie sau au preferat “distracția” de a conduce ore întregi.
Pentru noi, trenul nu e doar o soluție logistică, ci și o oportunitate pentru copii. Își dezvoltă un pic de independență, trăiesc farmecul poveștilor de pe drum și învață, fără să-și dea seama, despre transportul sustenabil. Iar pentru noi, părinții, e o ușurare să știm că drumul nu va fi un calvar.
Care e experienta voastră?
Cum vedeți voi călătoriile copiilor cu trenul? 🚂
Aveți povești de împărtășit, curiozități sau temeri? De la ce vârstă vi s-ar părea potrivit? Și dacă nu, care e motivul?
Photo by: freepik.com
