După aurul de la 200, David a postat simplu Amor Fati! Acum după proba de 100m a dat interviul de mai jos, sublinind starea infrascturii sportive din România şi progresul greoi. Desigur că e nevoie de investiţii, trebuie ca lucrurile să progreseze în zona asta, dar contează enorm cum ne raportăm la ele. Pentru mine cele 2 declaraţii sunt legate şi în acest context Amor Fati pentru mine înseamnă să acceptăm că suntem aici, avem resursele pe care le avem şi să vedem ce putem face cu ele azi. Să muncim să avem mai multe dar să nu folosim situaţia curentă în spiritul CSF NCSF.
O lecție de la un triatlonist din Ucraina
Acum câțiva ani am povestit cu un triatlonist din Ucraina. Săracul era într-o situaţie nefericită după un accident la bicicletă, era în spital asteptând să vadă dacă medicii îi vor salva 2 degete de la picior. Aşa că vreo câteva zile am povestit despre cum făcea sport, care era implicarea şi susţinerea federaţiei, statului, sponsorilor în Ucraina.
A fost o discuţie extrem de interesantă şi care m-a dat pe spate. Vorbea despre greutăţile de a face sport ca un călugăr budist, stoic la nivel şaolin. Fără ură, fără resemnare, ca un gamer la un joc la care pleci dintr-o situaţie naşpa cu resurse limitate şi trebuie să vezi ce poţi face cu ele ca să ajungi la victorie.
Povestea că primea foarte puține lucruri de la federație. Stăteau într un apartament în Kiev pe care și-l închiriase el, își cumpărase bicicleta din bani proprii, produse de nutriţie primea foarte rar. Condiții foarte precare pentru a face performanţă și cu toate acestea erau unul dintre sportivii care ajunsese totuși la un nivel foarte ridicat în Europa. Nu era top 10 dar era în primul sfert.
Câștiga o parte din bani mergând pe la competiții în Europa unde avea șanse să câștige. De multe ori în Polonia și încercau uneori chiar să lege două competiții apropiate ca să fie mai eficient ca și costuri. Mergea de multe ori cu autobuzul, ajungea poate seara târziu şi a doua zi concura. Fără timp de acomodare sau odihnă așa cum ar trebui la nivelul respectiv.
Nu povestesc asta ca şi exemplu că se poate face performanţă în ciuda condiţiilor necesare. Am fost doar extrem de admirativ la cum povestea toate lucrurile astea fără ură, ba chiar cu speranţă. Avea diverse planuri să ajungă la un club care ar fi putut să îi ofere mai multă susţinere. Era extrem de recunoscător că un organizator din Polonia unde mergea mai des îl ajuta acum cu o cazare şi poate înscriere gratuite la competiţiile din zonă.
În contextul ăsta mi se pare asemănător și perspectiva sau declarațiile lui David Popovici din aceste zile de la olimpiadă. Da, trebuie spus că sunt necesare mai multe investiţii în sport, dar trebuie să fim încrezători şi să muncim astăzi cu ce avem şi ce ţine de fiecare dintre noi ca să ajungem acolo unde ne dorim.
Putem spune ca și sportiv sau societate că nu putem face performanță că nu avem x bazine sau alte lucruri de infrastructură sportivă. Dar la fel fac și guvernanții sau autorităţile locare spunând că nu pot investii că nu au buget să facă bazinul ăla olimpic cu 10.000 de locuri sau complexul sportiv la standarde de cupă mondială.
Pași mici, impact mare
De multe ori vedem miniștrii ai Sporturilor sau autorități locale care în loc să vadă ce poate să facă în zona sportivă cu resursele date pe termen scurt de multe ori se discută de avioane pe termen lung și planurile nu se realizează niciodată. Discutăm de strategii naționale, de schimbat legea Sporturilor, de planuri pe 30 de ani și pe termen scurt nu renovăm un bazin care poate se poate de redeschide cu investiții minime.
Facem studii de fezabilitate şi aşteptăm bugetul pentru arenele olimpice, dar pierdem din vedere şi paşi mici care se pot face astăzi, măine şi care au un impact imediat. Fie că discutăm de reparat infrastuctura existentă, a face un bazin semiolimpic cu 4 culoare pentru iniţiere sau a deschide spaţiile din curtea şcolii de care se tot discută şi ne tot împotmolim fără să progresăm major.
Iar mai departe, ţine de fieacare dintre noi să facem paşi în fiecare zi pentru a susţine sportul. Lucruri care ne sunt la îndemână şi care se adună:
+ Ajută un sportiv. Oana are câtiva sportivi pe care îi mai ajută din când în când plătind înscrierile sau o cazare pe undeva.
+ Bate la cap autorităţile reponsabile. Este un bazin, teren închis, lipseste iluminatul sau apa la duş. Scrie constant şi întreabă-i când rezolvă situaţia. Majoritatea au adresă de email şi cu puţin efort faci şi un email recurent aşa că durează mai puţin decât să scrii nemulţumit pe Facebook sau pe un grup de WhatsApp.
+ Fii ambasadorul sportului în companie. Întreabă pe cei de la HR sau cine are bugetul de sponsorizări ce fac cu el, de ce nu alocă o parte şi către sport. Să susţină un sportiv, un eveniment sportiv sau chiar o federaţie. Măcar să suţină sportul în rândul angajaţilor.
