Weekendul trecut am participat la prima ediţie a semimaratonului Intersport de la Brasov. A fost prima competiţie de alergare montană de anul acesta pentru mine, concluzia: un concurs super fain, dar mai am nevoie de antrenament.
Am plecat de dimineaţă împreună cu Radu (mersi de transport), Mike şi Oana sperând la o vreme frumoasă în ciuda prognozei anunţate. Norocul părea de partea noastră însă Bălan ne-a liniştit repede: pe sus o să fie noroi până la gleznă. Bine că nu suntem la bicicletă, la alergare te faci că porcul, dar măcar nu trebuie să îţi cari adidaşi pe umăr :-p.
Am făcut un pic de încălzire şi vremea ne surâde aşa că decid să las foiţa şi să alerg doar într-o bluză cu mânecă lungă.
3 .. 2 .. 1 .. START
Se pleacă destul de repede şi încerc să ajung cât mai aproape de plutonul din faţă. Nu că aş avea eu vreo speranţă prea mare însă ştiu că voi încetini pe urcare aşa că măcar să profit de platul de la început.
După nici 1.5km de şosea ajungem la urcare. Nu e deloc tehnică, e chiar foarte alergabilă, însă lipsa oricărui antrenament pe urcări de la începutul anului îşi spune cuvântul şi uşor, uşor încep să fiu depăşit.
Ştiu că sunt doar 8 km de urcare şi încerc să îi număr pe cei care mă depăşesc: lasă-lasă că vă prind eu pe coborâre.
Ajung în vârf, mă opresc 2 minute la CP ca să iau o banană şi nişte glucoză, numai bine cât să îmi trag aerul pentru coborâre.
O iau cât pot de repede la vale şi încerc să ajung pe cei care m-au depăşit. Până jos reuşesc să depăşesc vreo 5 persoane.
După ce intrăm pe traseul de Duatlon, văd încă o persoană în faţă. Uşor-uşor mă apropi de ea şi la un moment dat o depăşesc.
Când mă gândeam şi eu că mai am doar un pic până la finish văd o săgeată care indică în sus pe traseul de întoarcere de la duatlon. Ştiam că urmează o urcare, dar speram să fie doar una şi să ne coboare imediat în oraş.
În timp ce strângeam din dinţi pentru ultima urcare, tipul din spatele meu îmi spune dacă e sigur traseul e pe aici, că el a văzut pe cei din faţă făcând dreapta. Eu ştiam că am văzut săgeata la stânga, dar dacă am văzut greşit? Ne oprim ne uităm unul la altul şi decidem să o luăm înapoi.
Dăm până la urmă de Radu Milea, Gică Blajiu şi încă un tip care ne confirmă că e traseul bun şi o luăm înapoi. Din păcate aici m-am tăiat, sunt depăşit de cei patru şi nu mai am nici un elan să îi ajung.
După ce fac şi ultima urcare vin şi nişte cârcei cu care şchiopătat până la finish: 1:40:09, locul 24.
Gânduri de final
A fost un concurs foarte fain, iar traseul este superb, exact pe placul meu: urcări line şi coborâri în viteză.
Organizarea a fost foarte bună şi mi-a plăcut mult să văd Cetatea Brasovului şi CPNT colaborând deşi sunt organizatori de evenimente concurente şi în acelaşi oraş.
