Prima tura pe cursiera la crama Seciu

Acum vreo zece zile am fost în prima tură pe cursieră împreună cu Mihai Guia. În ciuda unor mici incidente (deh fără ele nu avea farmec tura) a fost o ieşire foarte faină şi mi-am dat seama că îmi place bicicleta de şosea poate chiar un pic mai mult decât MTB-ul.

Am plecat de dimineaţă spre Ploieşti, unde Mihai avea o întâlnire şi pe la 13 eram în faţă la Crama Seciu pregătindu-ne de biciclit. La Mihai a fost super tare transformarea, de la costum la colanţi de bicicletă ;)).

Am plecat uşor, două-trei delureţe şi apoi începe distracţia. O coborâre superbă de vreo 3-4 km. Am stat puţin cu mâna pe frână, nu de alta dar mă simţeam foarte vulnerabil coborând cu peste 50km/h deasupra la chestia asta de câteva kilograme, având contact cu pământul doar în două puncte şi alea cu nişte roţi foarte subţiri. Simţeam că la următoarea curbă fuge bicicleta de sub mine :-p.
Dar era plăcut, mai ales să tai uşor curbele, cu mare grijă bineînţeles, nu de alta dar dacă venea ceva din faţă nu vroiam să mă lipesc :-p

Până la kilometru 25 totul a fost perfect. Drumul foarte plăcut, fără prea multe maşini. Vremea absolut superbă, chiar şi pe porţiuni plate unde nu vâjâia vântul pe lângă tine, dacă dădeai un pic la pedale te răcoreai. Priveliştea foarte faină.

Aici Mihai, care cunoştea foarte bine drumul şi îmi spunea mereu ce urmează, mă atenţionează că urmează o urcare foarte abruptă. Aşa că schimbăm şi intrăm amândoi în fight mode să cucerim dealul :D. Deodată în spate se aude un troncănit şi când întorc capul, Mihai se oprise. I s-a rupt urechea de la schimbător.

Am avut o baftă fantastică. În timp ce ne gândeam noi cum ajungem la maşină, în spatele nostru se opreşte un camion de distribuţie băuturi pe la birturile din sate. Mihai îi abordează şi băieţii au fost foarte amabili şi ne-au dus până la poalele dealului înainte de cramă. Din păcate, nu puteau să ne ducă până sus.

De aici am mers eu înainte şi am luat maşina şi m-am întors după Mihai.

Am avut de urcat vreo 8 km. Cum luasem o pauză în camion, am plecat foarte ambiţios, însă după 2km eram cu limba pe-afară aşa că am lăsat-o un pic mai moale. Nu prea tare, doar cât să îmi revin ;)) şi apoi am accelerat iar până la final :D.

Concluzii

A fost o tură foarte faină şi am stabilit cu Mihai că e musai să ne întoarcem să facem tura completă. Sper să mai ţină vremea să mai apuc să mai fac ceva bicicletă anul asta. Poate reuşesc să fac prima zi de bicicletă din 1000km Balkan Charity Challenge – the duathlon beyond 😀