Impresii de la primul maraton montan 7500 in Bucegi ~ editie 2009

Vazusem maratonul 7500 de cateva lunii dar nu eram sigur daca o sa particip la el. Mi-ar fi placut mult sa particip dar erau mai multe probleme de logistica :)), trebuia sa imi iau liber de la job 2 zile, trebuia sa imi caut un partener etc :).
Apoi cand dupa primul antrenament pentru Carpathian Adventure, Sergiu a mentionat ca ar fi misto sa facem acest concurs ca si antrenament. Dar se suprapunea cu alt antrenament pe care il stabilisem in fagaras, asa ca il cam lasasem in aer.

Insa cum am mutat pana la urma antrenamentul din fagaras, si dupa ce am reintregit echipa cand am “recrutat-o” pe Silvia, si a zis ca participa si ea am cam refacut planurile. Dan dorea sa faca creasta fagarasului cu Serban Chiurlea de foarte mult timp asa ca ei urmau sa faca asta iar eu cu Sergiu sa participam la 7500.

Joi nu am putut pleca cu Sergiu si colegii lui pentru ca a tb sa mai dau o tura pentru la birou asa ca cu un pic de noroc i-am gasit pe Cristina Hera si George Ghilt care participau la mixt si au fost deacord sa ne ia si pe mine si Silvia cu masina ( mersi mult pentru transport 😀 ). Dupa drumul destul de lung mai ales partea de la moreni pana la pestera am ajuns exact la timp pentru sedinta tehnica.

Dupa sedinta in care ni s-au spus mici detalii legate de traseu ( nu am retinut mai nimic din ele :)) ) m-am pus la descarcat din rucsac, si apoi ne-am decis sa bagam somn de voie .. .ca sa ne trezim odihniti dimineata 🙂 ( mai ales eu care am ceasul decalat pe alt time-zone 😀 ). Pe la 12 noaptea a strigat unul de la salvamont ( ei au stat treji toata noaptea ) Ursuuul baaaa. Dar pentru ca eram relativ somnambul si nu se auzea nici un tipat de persoana cu ursul langa el la corturile din jurul meu am zis ca sunt safe 🙂 … s-au mai auzit si o petarda .. dar atunci deja intram in sleep mode din nou. Dimineata am aflat ca ar fi furat mancarea la niste concurenti ( trebuie sa manance si gura ursului ceva 🙂 ).

Dimineata ne asezam la coada pentru verificarea echipamentului si apoi ne asezam frumos la start :D.

3 … 2 … 1 … Start. Toata lumea pleaca intr-o alergare usoara. Vorbesc cu Sergiu strategia … nu are rost sa ne alergam prea tare … dar trebuie sa ne folosim de teren … asa ca alergare usoara la vale si pe plat 🙂 Asa ca plecam in alergare usoara catre Padina cu target catre primul CP la Cabana Varful cu Dor. Ajungem acolo si luam prima bulina pe foia de concurs 😀 yuppie … 15 more to go 😀
De aici o luam spre cota 1400 si apoi cap compas CP2 Poaiana Stanii.

Apoi o luam spre Piatra Arsa si apoi coborare in Busteni

Din Busteni urcam pe jepii mici pana la babele.

Ajungem sus la cabana Babele unde facem o mica pauza de poza 😀 … trebuie sa stim la ce ora am ajuns 😛

De aici o luam in alergare usoara catre CP6 inapoi la pestera, unde luam un mica pauza de pranz 😀

Speram sa nu ploua … pana acum ne-a ocolit mereu 😀

De aici incepem atacul la prima oprire la cabana Omul.

Ajungem usor si la omu, unde ii spun si lu Sergiu ce am tot urmarit la fiecare checkpoint … suntem pe locul 8 la masculin ( prima oara credea ca am vazut gresit … ca aveam si numarul 8 de concurs :)) ) si desi era un pic obosit … prinde aripi si ne hotaram ca in noaptea aia dormim la omu si vom termina prima urcare si coborare la omu 😀

Coboram rapid pe Valea Cerbului si cand ajungem prin padure deja se intunecase un pic asa ca incepem un mic concert in Fa major pentru voce si fluier. Sergiu la voce si eu la fluier. Speram ca ursii de aici sa fie mai putin educatii si sa fuga in fata atotputernicului fluier :)). Dupa o bucata buna de drum cred ca aproape am ajuns la drumul catre Gura Diham, nu se vedea dar se simtea mirosul de civilizatie

Aici ne hotaram sa facem o mica pauza de cola si cafea inainte de a pleca spre omu.

Dupa ce ne ridicam cu greu .. o luam din nou pe traseu reluand concertul … oare nu o sa vina un urs sa ne “certe” ca facem galagie si il trezim din somn. Se lasa noaptea asa ca aprindem frontalele .. si continuam drumul cu fluierele in functiune. Deodata vedem undeva sus o lumina intermintenta … Saua Prepeleac unde e CP9. Bucurosi ca am trecut de partea cu ursii ne uitam in fata si vedem luminite cum urca pe traseul pe omu … intrebam baietii de la CP cat ai cei din fata noastra si o luam din loc … ne astepta omu :D.

Prima parte era destul de naspa, ne facem loc printre o adevarata jungla de vegetatie, si tot ratacim traseul si ne intoarcem la ultimul marcaj. Insa la un moment dat la o intoarcere spre marcaj ghinionul ne loveste si Sergiu isi luxeaza glezna. Asa ca trebuie sa coboram inapoi in prepeleac si sa abandonam :(. Coboram inapoi in CP unde vb cu baietii sa ramanem peste noapte in cortul lor. Noroc ca nu urcasem prea sus … ca atunci era si mai naspa :(.

Dimineata ne uitam spre muntele care ne-a oprit in drumul spre finish.

Din pacate eu nu am reusit sa ma trezesc ( logic ) insa sergiu a vazut rasaritul peste omu … si cica a fost superb :(.
Asta e .. accidentele se intampla … asa ca o luam usor spre gura diham cu target spre busteni.

Usor usor ajungem si in gura diham

De aici o luam pe sosea spre busteni dar din fericire prindem un tractor cu remorca care face ture busteni – gura diham si care ne lasa la gara in busteni. De aici planul e sa mergem spre telecabina si eu sa merg la pestera sa recuperez rucsacii si cortul.

Coada mare la telecabina … asa ca ma hotarasc as o iau per pedes … e mai rapid :)) … dar pentru ca am scris deja prea mult aici … detalii despre urcare gaseti aici :D.

Ajung la pestera, atunci termina si Silvia … nici colegul ei nu a fost ferit de evenimente nefericite, si el avea probleme la picior .. dar au reusit sa termine. Discut un pic cu organizatorii si din spusele lor tutoror li s-a parut un concurs dificil …o sa pun un modul de feedback pe site ca sa vada ce pot sa faca ca sa vina lumea si la anul ( chiar si unii care au venit in primii spuneau ca nu o sa mai vina :)) ).

Reusesc sa gasesc pe baietii care au terminat pe patru ( Mihu Aurelian si Mihu Octavian ) si care spre norocul meu plecau tocmai atunci si m-au dus inapoi in Busteni 😀 de unde am luat trenul inapoi spre bucuresti.

Concluzii

A fost un concurs super misto dar si super greu lucru care s-a vazut si din rata de abandon ( 25 din 59 de echipe ) insa tocmai partea asta atat de dificila cred ca il face asa atractiv. Oricum acum ca este un precedent o sa fie deja mult mai usor pentru ca acum la prima editie cred ca nimeni nu prea se astepta la cat de dificil o sa fie, si cam toti au subestimat efortul necesar pentru al termina.

Imi pare rau ca nu am obtinut tricoul de prim finalist dar asta e, motivatie mai puternica pentru edita cu numarul 2 :D.

Cheers,