| Event: | Ecomarathon | Data: | 1 Mai 2010 |
| Locatie: | Moeciu de sus, Brasov / Romania | Probe: | Trail running |
| Timp: | 5h:00:10 | Distanta: | 42 Km |
| Clasare: | #15 general, #10 categorie | Poze: | Flickr |
Pre Race
Dupa ce am aflat de acest maraton de la Surorile David in topicul de pe maraton.info.ro am si pus cursa in calendar, nu era de ratat 🙂
Vineri seara plec din Bucuresti impreuna cu Marian Tudorica ( ms frumos ), Claudia Tanase, o amica a ei si Oana Badea.
Megem tot la munte ca tot romanul de 1mai, dar in locul gratarului si a micilor, noi caram in portbagaj colanti si adidasi de alergare. Ce sa facem … fiecare cu pasiunea lui.
Seara stau usor si imi fac planul pentru a doua zi, daca se poate numii asa, o sa alerg fara sa car nimic dupa mine, iau doar 3 geluri pe care le bag in buzunarul de la colanti. Si daca la Maratonul Piatra Craiului am mers un pic mai lejer, aici trebuie sa recuperez putin, bagam la maxim. Si asa au avut cam multa vacanta picioarele :-p. Gata si cu planul :).
Race Day
Dimineata pe la 7.30 ma trezesc, si deja pe afara se vad “nebunii frumosi” pregatindu-se. Incet incet se strange lumea. Chiar ceva lume, cam vreo 400. E ceva pentru un maraton de munte, si la prima editie. Surorile intra in actiune si ne incurajeaza de la microfon, si ne mai dau ultimele detalii inainte de start. A fost super la start sa ma vad cu asa multa lume de la diverse concursuri, sau persoane cu care ma stiam de pe forum si ne vedeam acum prima oara, ne incurajam cu totii si ne uram bafta.
5 … 4 … 3 … 2 … 1 … START
Se pleaca destul de tare, mai ales ca prima parte este pe sosea. Incerc sa ma tin sa nu o iau la galop dupa lume, stau usor in spate. Mai trec pe langa cunoscuti, mai schimb o vorba cu Gheorghe Blajiu, apoi mai stau de vorba cu Sandor Boldizsar, il mai intreb de Oradea. Si ajungem si la prima urcare. Incerc sa ma mentin de cei din fata care par sa aibe un ritm destul de rapid. Adi Bostan ne incurajeaza. Desi mi se taie un pic suflu pe urcare, vine apoi o coborare pe un drum forestier. Uuuu me like this. Dam drumul la picioare si incepem sa acceleram la vale. Depasesc cateva persoane si incet incet ajung pe plat unde il vad pe Marian in fata. Oare reusesc sa il ajung ? Pe urcari ma apropii de el .. dar pe coborari Marian zboara. Iar cand ajungem la primul CP de la scoala si intram pe portiunea de sosea deja ma lasa mult in spate.
Incet se aude ceva in departare, e vocea uneia din surorile David la microfon ( sry .. dar nu mi-am dat seama cine era ) incurajand alergatorii care ajungeau in CP sau terminau daca erau la cross. Niciodata nu mi-au placut cursele cu bucle, dar aici fiind bucle diferite chiar a fost super tare. Mai ales cand auzeam agitatia de la finish parca ma invigoram si puteam sa trag si mai tare.
Trec destul de repede prin CP, nu ma opresc … ma simteam destul de bine.
Dar imediat incepe iar o urcare de forta. Asta e, daca nu imi place sa merg la mici de 1 mai trebuie sa prestam la aparat. Lasa ca vine ea si valea. A venit si a plecat la fel de repede.
Si am ajuns pe forestierul care urca pe cheile Gradistei. 5km de serpentine yupiie :D.
Aici am simtit prima oara ca parca nu prea mai tine cu ritmul asta. Ma depaseste la un moment dat Balan de la CNPT. Aici am dat pentru prima oara de exponate din specia “cocalarus-de-munte” care din interiorul masini 4×4 se mira ce tot alearga astia p’acolo si tot gafie cand trece el cu norul de praf. Astia n’are treaba acasa? Unde or alearga sarantocii asa fara gratar ?
Se termina repede si bucata asta, si dam iar la coborat :D. Acum parca merge mai greu 🙁 … dar dupa un pic de alergat aud din nou zarva de la finish … hai repede ca imi e sete.
Intru in tura 3, un pic parca scazuse entuziasmul, deja nu mai puteam ignora carceii de la gambe.
Tura incepe usor cu o urcare asa de bun venit, pe care o abordez un pic la pas, ca la incercarile de alergat o dadeam in schiopatat.
E timpul sa incercam tehnici de shaolini, marca Marian Tudorica: Nu te mai plange atat, nu e asa rau .. ce te doare oleaca acolo la gamba .. dar ia uite cata corpul e in rest … procentual te doare foarte putin .. doar un pic acolo. Si apoi incercam sa pornesc in alergare usoara, dar gambele spuneau: tzapa .. mai ia 5 min pauza de mers.
Ajung in final sus. Era superb … soare .. batea un vant … priveliste numai buna de admirat si lenevit in iarba, dar eu am de alergat asa ca ochi in jos la poteca si joc de glezne.
Sus era un CP, unde o batranica impartea si incuraja concurenti. Nu stiu daca a fost initiativa ei sau nu .. dar acea batranica a reusit sa ma incurajeze si de acolo am plecat in alergare din nou. Carcei, durere nu mai conta, nu eram la plimbare .. asa ca think Zen si baga mare. Ma incurajam cu gandul ca a luni aveam sedinta kineto si de masaj :D.
Dupa ultima coborare ajung in valea Bangaleasa, aici se pare ca e cuibul speciei “cocalarus-de-munte”. Toti se uita mirati la mine.
Unul se bucura la o descoperire: Ia uite, astia coboara din padure p’acilea. Unde dracu fug asa.
Incerc sa ma uit in ce directie sa o iau, benzi nimic ( am inteles ca unele exemplare erau fascinate de benzile viu colorate si faceau colectie :-p ), noroc cu niste persoane care stiau de concurs si m-au indrumat in directia corecta.
Ajung la CP, bag o banana si un pic de apa si incep urcarea spre Gutanu. Ajung cu greu pana in poiana cand eram la ultimele forte.
Acolo un singura fraza ma pune pe picioare “Hai ca de aici e numai coborare.” Incerc sa plec in alergare dar carcei nu vor sa ma lase deloc. Ii mai las putin, insa dupa vreun km de mers imi aduc aminte ca nu sunt la plimbare si trag aer in piept si dau drumul la picioare. Incet ies din padure si se vede Moeciu, se aude si vuietul de la finish … scot si ultimele picaturi de energie.
Si intr-un final ajung la finish. Nici energie sa ma bucur prea tare nu mai aveam :))
Am terminat. Locul 13 la General cu timpul de 5h si 10 secunde 😀
Concluzii
A fost un maraton super. Felicitari surorilor si tuturor celor care s-au ocupat de organizare. S-a vazut in tot ce s-a intamplat ca s-a pus mult suflet in organizare.
Mi-a placut ca toti concurenti au fost incurajati, de la primul pana la ultimul. Chiar pot sa spun ca ultimii au fost incurajati mai tare :). Asta este ce imi place la acest sport.
Traseul a fost foarte misto, si chiar am putut sa vad o parte din frumusetile din zona ( mai bine a doua zi cand am mai mers pe bucla 2 ).
Felicitari tuturor care au participat, indiferent de timp suntem cu totii invingatorii.
