Astăzi vă prezint a doua pălărie la Raiffeisen Bank Bucharest Internaţional Marathon, defapt una triplă, pe principiul Sergiu Nicolaescu, iniţiator, coordonator şi jucător pacemakeri. Cred că ne-aţi observat pe traseul maratonului, alerând în grupuri de doi sau trei, cu baloane colorate deasupra, noi am fost echipa “Iepuraşi fantastici“.

Pentru că cei care ne-au alergat să ştie cui să de-a like-uri eterne o să încep prezentând echipa fantastică:
3:30 – Daniel Alex Florea, Lazar Cosmin şi subsemnatul
4:00 – CEOBANU DANIEL, Gabor Adrian Ionut
4:30 – Muşat Daniel, Serban Damian
4:45 – Mihai Guia, Bogdan Popa
5:00 – Mihai Pantiş, Alexandru Tatu

Felicitări băieţi!!

Pentru cei care nu ştiu care a fost rolul nostru, el a fost unul foarte simplu, enunţat perfect de Daniel Florea: să alergăm constant la un anumit ritm şi cine se ţinea cuminte de noi tot maratonul primea la final un balon colorat. La 3:30 am primit chiar multe cereri de pe margine pentru a ceda baloanele înainte de termen. Am primit chiar şi o bere rece la schimb, dar noi am fost corecţi şi am zis NU ispitei (a fost foarte greu, eram pe la km 23 şi era deja cald :-p).

De la start am avut un grupuşor măricel şi foarte vesel cu care am râs şi am glumit până pe la km 21. De aici a început însă distracţia şi uşor, unul câte unul, au început să se rărească rândurile. La un moment pe la km 30 eram doar cu vreo două persoane ;)). Apoi uşor mai “agăţam” câte unul ce încetinise, apoi pierdeam unul şi tot aşa până la final.

Mie mi-au prins foarte bine brăţările homemade :-p cu spliturile pe fiecare kilometru. Astfel puteam ştii oricând dacă suntem în timp sau înainte.

Experienţa a fost însă una foarte făină! Pare uşoară însă munca de pacemaker, însă este una foarte grea. Pe lângă răspunderea mare pe care o ai, este greu al naibi de greu fizic. Nu îţi pierzi suflul şi nu îţi creşte pulsul, dar picioarele sunt tocate măruţ cu fiecare pas. Tu eşti învăţat să alergi la un anumit ritm, cu o anumită deschidere de compas şi trebuie să te forţezi să stai în alt ritm. Alergând 42km cu muşchi tensionaţi nu e de mirare că la pe la km 38 eram cu toţi un pic terminaţi şi chiar am scăzut un pic sub ritm. Am terminat însă perfect, terminând cu 20 de secunde sub 3h:30.

Mai multe poze cu iepurasii pe pagina de facebook a Ro Club Maraton.

Aţi alergat cu un pacemaker?

V-au ajutat pe traseu? Cum credeţi că ar putea fi îmbunătăţiţă ideea?

Şi binenteles aceasi rugăminte că la articolul precedent să le mulţumiţi într-un comentariu la acest articol. Eu cred că merită!