Astazi am gasit un eseu al unui scriitor din Uruguay : Marciano Duran
El se intituleaza: Nebuni care alearga (Esos locos que corren) si este superb. Daca ai alergat si 1km nu ai cum sa nu rezonezi cu acest text.
Imi permit sa pun o mica bucata tradusa de mine (poate nu prea reusita) mai jos:
Ii cunosc.
I-am vazut de multe ori.
Sunt niste ciudati.
Unii se trezesc dimineata devreme si incearca sa bata rasaritul.
Altii se bronzeaza la amiaza, sau se obosesc dupa-amiaza, sau spera sa nu ii loveasca un camion noaptea.
Sunt nebuni.Vara ei alearga, transpira, se deshidrateaza si in final obosesc … doar ca sa se bucure de odihna.
Iarna se infofolesc, se protejeaza, se plang, se potolesc un pic, racesc si lasa ploaia sa le marineze fetele.
I-am vazut.
Textul complet il gasesti in engleza aici.
Pentru cei care stiu spaniola, pot asculta textul citit de autor in video-ul de mai jos. Restul pot urmari doar imaginile care sunt interesante 😀
Sper ca v-a placut.
Spor la alergat
