impresii maratonul de la berlin

Mii de multumiri

Asa cum anuntam inainte de maraton, acesta a fost primul maraton pentru care am incercat sa alerg pentru o societate de caritate. Asa ca am spamat prietenii cu mailuri prin care am anuntat acest lucru (sry de spam).
Vreau sa multumesc lui Romeo care a dat curs apelului si a donat. Multumesc foarte mult.
Pagina va mai fi deschisa inca o saptamana, asa ca daca inca mai vrei sa donezi inca mai poti sa o faci aici.

Pre-Info

Nu aveam acest maraton in plan de la inceputul anului, stiam doar ca anul asta vroiam sa termin 3. Aveam deja maratonul Paris si maratonul international Bucuresti in plan, iar la acesta m-am decis oarecum din mers, sincer nici nu mai tin minte cum am ajuns la el. Dar stiu ca m-a atras ca este unul din cele mai mari.

Unii maratonisti nu sunt fan al maratoanelor aglomerate, dar dupa experienta de la Paris mi-am dat seama ca mie imi place, ma ajuta sa ma motivez mai tare cand am mai multe persoane in fata pe care sa le depasesc :D. Desigur, are si revers, cateodata te cam incurca sa depasesti asa multe persoane, si te incetineste sau iti rupe ritmul.

Vizitand berlinul

Am ajuns de vineri in Berlin, am plecat cu o mica delegatie de la RoClubMaraton ( Marian Chiriac, Ilie Rosu, Cosmin Bustan ), si am dat si peste 2 dintre organizatorii de la Duatlon Brasov ( pe care i-am “certat” ca au pus competitia in acelasi weekend cu maratonul bucuresti ).

Vineri si sambata am facut acelasi lucru ca si la Paris ( poate tine si imi ating din nou targetul :-p ) si am vizitat orasul pe bicicleta. Iar sambata seara am reusit sa ma vad si cu Sergiu Buciuc la un suc inainte de maraton 🙂
Am facut 2 tururi, primul cu cei de la NewEurope ( au si tururi pe jos gratuite si sunt prezenti si in alte orase din europa ) si al doilea cu cei pe care i-am intalnit si la paris Fat Tire Bike Tours ( daca mai fac turul si in londra si barcelona, primesc un tricou gratis, deci mi-am stabilit maratoanele pentru la anul 😛 ). Daca ajunteti in orice oras din Europa va recomand cu placere sa cautati sa faceti turul cu bicicleta, mie personal imi place enorm sa fac lucrul asta. Vezi mai multe lucruri, ghizii sunt mai “showmen” si iti povestesc lucruri mai interesante si povesti mai putin cunoscute despre locuri, si poti sa vezi mult mai multe locuri asa. E bine sa il faci in prima zii si apoi vei stii ce sa vitezi mai in detaliu.

Cursa

Dimineata m-am trezit, am luat micul dejun si apoi am plecat spre metrou, putin ingrijorat ca nu stiam 100% unde trebuie sa cobor. Dar cum sunt baiat descurcaret, am zis ca fac ca la paris, ma iau dupa multime :). Si cam asa a fost, nu prea aveai cum sa pierzi unde trebuie sa cobori cand toti coborau din metrou :).
Am ajuns la start, mi-am lasat bagajele ( asta dupa un pic de munca sa caut cortul meu, e multa lume, multe corturi iar eu un numar mare 😛 ) si apoi am reusit sa dau peste Cosmin, Marian si Ilie. Am pornit usor spre linia de start. Marian si Ilie s-au dus spre blocul lor de start, iar eu si Cosmin o luam usor spre blocul nostru. Ambii trageam la 3h asa ca ne decidem sa alergam impreuna. Inainte sa ne bagam in multime, mai face 2 ture prin parc de incalzire.
Cu emotii ne bagam la linia de start, cosmin normal prin poarta, eu ca “romanul” sar gardul, la inscriere am pus 3h 0m si atunci eram incadrat la blocul D si nu in C ca si Cosmin care scrisese 2h 59m. Mai erau 10 min pana la start, si stateam cam ingramaditi .. asa ca o luam prin multime putin mai in fata.
Ajungem aproape de blocul B, un pic mai liber, asa e mai bine. Cosmin se uita un pic si isi da seama unde suntem: Mai nu suntem prea in fata, suntem chiar langa start, nu om fi noi asa buni :)). Mai bine sa ne depaseasca altii decat noi pe ei :))

3 … 2 … 1 … Start

Plecam, un pic mai greu la inceput din cauza aglomeratiei, dar eram aproape de start asa ca in mai putin de 1 min trecem linia de start si plecam. Prima bucata a fost cam ingramadeala, si ma tot uitam in jur dupa Cosmin ca sa nu ne pierdem unul de altul. Ajungem la statuia “Angel of freedom” parca ii spunea, unde eu o iau prin dreapta iar Cosmin prin stanga, insa eu plec un pic mai tare si ne pierdem unul de altul. M-am tot uitat dupa el, dar am zis ca o sa ma ajunga el pe traseu ( mai ales ca ma asteptam sa patesc ca la Paris si sa ma inmoi pe la sfarsit 😛 ).
De data asta eram mai pregatit, luasem niste geluri cu mine si chiar si un activator :). Speram sa ma ajute sa trec peste oboseala de la sfarsit.
La inceput alergam in timpul de 3h dar apoi am inceput sa alerg un pic mai repede, desi picioarele strigau un pic: ba tu esti nebun, uiti ca esti la maraton si mai ai destul de mers ?. Ma bazam pe faptul ca dupa primii 7-8Km o sa imi dau drumul si o sa ma mentin mai usor la ritmul asta :D. Tot discutam cu picioarele si le explicam ca avem un scop aici, cand ajungem deja primul CP la km5. Vedeti .. inca 7 bucati dinastea si gata am terminat :-p. Trec rapid mai departe, nu ma opresc e prea mare ingramadeala, si ma incurajez ca o sa ma opresc la Km10 si o sa ma tratez si cu o jumate de gel 🙂 ( aveam geluri mari la tub, data viitoare o sa iau mici).
Cat incep din nou discutia cu self-ul si calculam impreuna ce o sa facem pana la final, ca ma simteam cam obosit, oare nu am ridicat stafeta cam sus, ajung deja la Km10 … ooo … hidratare … geluri … yeeyyy. Facem si o mica pauza de mers cat beau apa … si apoi hop inapoi in multime.
Eram cam dezamagit de lumea de pe margine pana aici, mi s-a parut mai putina ca la Paris, si mai putin entuziasta, parca la Paris erau mult mai animati. E dar e de inteles sunt germani :-P, dau muzica mai tare si bag in continuare. Aici am avut o mica problema, pe la km 12 parca nu mai puteam sa tin ritmul din cauza respiratie. Tocmai ce lamurisem picioarele sa tina pasul si acum faceau figuri plamanii. Am incercat un pic de munca de lamurire cu ei, dar nu am avut ce sa discut cu ei, nu m-am inteles de loc asa ca am lasat un pic mai moale pentru 1km, cat si-au mai tras un pic sufletul si apoi am crescut din nou usor pasul, si incercam sa pacalesc plamanii sa se uite in alta parte, i-a uite ala in costum de Mickey Mouse si fustita roz, nu glumesc chiar era un tip, era mic si costum complet cu urechi imense si bagheta magica, sper ca nu a scos ochii nimanui :-P.
Ajungem la KM15 unde ma opresc la o noua tura de hidratare si gel, si imi torn si destul de multa apa pe cap, destula incat sa ud destul de multa incat sa ud si ipod-ul care a inceput sa faca figuri, si sa ramana cu o singura dungulita la baterie. Ok, cu picioarele am discutat, plamanii i-am pacalit, dar ce ma fac cu ipod-ul ca daca raman fara baterie aici o sa ma plictisesc de groaza aici cu germanici astia mai reci :(. Am scos ipod-ul, am setat sa nu mai lumineze, volumul mai mic si fingers-crossed ca sa ma tina pana la final :).

Usor usor apare si mai multa lume, apar si unele formatii, hai ca poate am vb. prea devreme de berlinezi. Parca ma mai incurajez si eu si dau inainte. Deja imi intrasem in ritm si ma incep sa ma gandesc ca poate reusesc sa ating targetul :D.

Ajung la jumate: 01:26:13. E bine .. .sunt in timp, imi propusem sa ajung aici la 1h27 deci e bine … sunt in timp, vroiam sa imi las timp pentru carceii de la final :-P.

De aici pana pe la km 28, totul a mers bine. Nu tu carcei, oboseala deja era uitata. Tinem ritmul.
Desi pana aici totul a mers parca destul de repede, adica una-doua ajungeam la un nou CP, de aici ceva incepe sa se schimbe, parca Km treceau din ce in ce mai greu, cred ca de vina erau si semnele de pe margine care de acum erau din Km in Km.
Doar Km 30 ? .. Parca trebuia sa fie 31. Hai ca mai e putin, ce a fost mai greu a trecut, ma minteam singur.

La km 35 deja simteam oboseala. Incetinisem. Vad timpul: 02:27:55. Un calcul rapid, ca deacum la cate am facut in cap eram invata. Daca as putea sa tin ritmul de la inceput de aici pana la final as putea sa scot 3h, ce sa ii faci visam frumos :).
Era ciudat, nu simteam o oboseala fizica foarte mare, si nici nu aveam carcei :), insa parca corpul nu ma asculta si eu ziceam hai mai repede si el nimic. Picioarele parca aveai greutati si nu puteam sa le ridic mai repede.

Trece pe langa mine un tip si pe spatele lui vad negru pe alb : PACE 3h. Hai acum e momentul, imi strang toate resursele, si incerc sa ma tin dupa el. Alerg eu in spatele lui ( fac si eu ca in ciclism, mai reduc din rezistenta aerului la inaintare :-p ), insa dupa 500m deja corpul protesteaza: stii ceva, ne-ai pacalit tu cu mickey mouse dar nu mai merge, i-a stai tu mai incet. Asa ca balonul alb ( pace-setter-ul avea un balon cu heliu agatat de turul pantalonilor ) se indeparteaza si eu ma mint ca o sa il las un pic mai in fata si cat imi revin si apoi bag sa il ajung :).

Cand abia mai vedeam balonul alb, mai apare unul langa mine, second chance … si mai bag inca odata. Dar nimic … nu mai merge.
Imi dau seama ca nu o sa ating timpul, asta e data viitoare. De data asta nu am avut pe ce sa dau vina. A mers totul ca la carte, doar ca nu am fost pregatit pentru timpul asta si e mult mai greu deca mi-am imaginat.
Incetinisem, imi pierdusem un pic din motivatie sa ma mai chinui sa mai trag, si incet incet ajunsem la km 41 cand m-a ajuns Cosmin si mi-a spus: Hai! Parca mi-a revenit energia, era greu, ma chinuiam sa trag picioarele dupa mine, dar parca alergand cu Cosmin imi dadea energie. Mai aveam putin.
Pe margine am vazut cateva persoane care au cedat, unul chiar era pe targa, imi parea nespus de rau pentru ele, chiar aici la final :(.

“Data viitoare, Gabi” imi spune la Cosmin, ” normal timpul asta ar trebui sa il scoti dupa 2-3 ani de maraton” si target cam mare pentru noi care am inceput sa alergam serios de doar un an.

Finish Line

Trecem gloriosi de poarta Brandenburg, si apoi linia de finish. 03h.07. Un nou record personal si pentru mine si pentru Cosmin, dupa cel de la Paris. Ambii am scazut cu aproximativ 6min, ceea ce e in sine o performanta zic eu.

Concluzii

A fost un maraton interesant, a fost super traseul, foarte plat, chiar placut ca si maraton. Sincer mi-a placut mai mult Parisul, mi s-a parut ca totusi lumea a fost mai entuziasta acolo.
Si cum eu sunt colectionar de tricouri de finisher, mi-a displacut ca nu au dat nici macar un tricou de bumbac moca, mai ales cand totusi taxa nu a fost asa mica.

Ganduri si planuri de viitor

Discutand cu Cosmin la sfarsit mi-am dat seama de un lucru. Nu imi mai plac maratoanele.
O secunda, nu trageti concluzii inca. Nu spun ca nu o sa mai alerg maratoane, doar ca nu mai am acelasi satisfactii ca la inceput. Acum eram mai obosit ca niciodata, ma dureau picioarele mai tare ca niciodata si eram cel mai putin entuziast ca am terminat. A fost doar o cursa de viteza. Asa ca am decis ca usor sa ma apuc urmatorul nivel, si sa trec spre triatlon si de ce nu poate intr-un viitor IronMan. Asa sa ajung din nou in postura de first-timer si sa am din nou aceasi bucurie pentru ca termin un concurs si mai putin grija timpului. Mi-am dat seama ca imi place sa ma bat cu mine si nu cu timpul, de asta nu am purtat nici la Paris nici aici ceasul Garmin.

Provocari imediate

In aceasi idee ca mai sus, vreau sa vad cat pot duce ca si rezistenta, si vreau sa am macar la maratonul de la bucuresti aceasi senzatie pe care am avut-o anul trecut, o sa trec in program 2 evenimente inainte de MIB: maratonul Piatra Craiului 3 octombrie si duatlonul de la Brasov sambata si apoi duminica la maraton :D.
La piatra craiului, o sa incerc la 6h, si la duatlon o sa merg relativ lejer, cu riscul de a ajunge tot pe ultimele pozitii ca anul trecut :-p.
La MIB nu stiu ce o sa fac, stiu doar ca mergand ( in 2 picioare sper :-p ) si tot voi termina maratonul, nu stiu cu ce timp, ma aventurez sa zic 3h:30 dar asta cu muuult optimism, si cu incredere ca am evoluat la partea de MTB si o sa fiu mai in forma ca anul trecut la duatlon.

Gata am scris destul, si nici nu am poze inca de la maraton, asa ca sper ca nu v-am plictisit prea tare ( asta daca nu ati sarit direc aici 😛 ).
Bafta si ne vedem la MPC, duatlon si la MIB. ( hmmm oare sa imi iau liber lunea de dupa MIB ? )

Stats

Split Times
5 km – 00:19:44
10 km – 00:39:55
15 km – 01:00:40
20 km – 01:21:40
half – 01:26:13
25 km – 01:42:49
30 km – 02:04:26
35 km – 02:27:55
40 km – 02:55:31
TOTAL
place (M/W) – 1610
place (ag) – 214
place (total) – 1658
time total (brutto) – 03:07:03
time total (netto) – 03:06:13

Share your love
Gabriel Solomon
Gabriel Solomon

Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Articles: 1217

9 Comments

  1. bai ce sa zic? felicitari! chiar imi place ce ai facut acolo, imi place modul in care vezi lucrurile si imi plac concluziile tale.
    la mai multe provocari si reusite!

  2. bravo Gabi, felicitari pentru rezultat! frumoasa relatarea (cand ai trecut de Finish 'altii' abia trecusera de jumate…)
    cam repede vrei sa te lasi de maratoane, dupa cateva curse si doar un an de alergari; dar nu-i bai, ca ai unde sa 'migrezi' : de-ar fi doar concursurile de mtb din tara ( … plus duatlon, triatlon, etc.) si tot iti trebuie timp disponibil adevarat ca sa le faci pe toate! Succese maxime in continuare!
    Liviu

  3. @Liviu
    ms frumos.
    Nu o sa ma las de maratoane, doar ca daca va fi sa aleg intre a face un maraton sau a face un duatlon sau triatlon … voi prefera cele din urma 😉

  4. Draga Gabi,

    Felicitari pentru tot efortul si pentru rezultat!
    Este excelent si sunt sigur ca nu va mai trece mult pana sa cobori sub 3 ore.

    Mi-a placut partea cu discutia ta interioara :)) Imi aduc aminte ca si eu la Paris am avut o discutie “moralizatoare” cu corpul meu pe la km 40, cand corpul plangea ca vrea sa se opreasca, iar eu ii spuneam “hai, my friend, daca nu tragi acum, cand vrei sa tragi…? hai sa coboram sub 3:45 :)) ” Si realitatea e ca am alergat pe ultimii 2 km de parca eram posedat, dar cred ca daca ma impiedicam, nu m-ar mai fi luat de jos decat cu targa.

    Apropo de sentimentul de “lehaminte” fata de maratoane, cred ca si aici te inteleg. Si eu simt asta cateodata si cred ca multi patesc asa. Important este sa nu ajungi la pragul de “burn out”, nu neaparat fizic, cat mai ales psihic. Eu nu tintesc neaparat catre o provocare mai mare gen triatlon, ci mai curand catre ceva mai mic, gen semi, care mi se pare mult mai rezonabil ca efort.

    In fine, filozofii…

    Iti doresc multa bafta pe viitor!

  5. haiosule, o sa scrii o piesa de teatru cu dialoguri intre picioare, plamani, parul de pe cap si varful nasului! bravo tie ca ai participat si ai terminat … super bine, zik io!!!

  6. bravos, pe langa sport, vad ca te pregatesti sa scrii si un scenariu, ”dialogul nostru: piciorul, plamanul, splina, ficatul si nasul. si urekea stanga”. nice, comic, Glückwunsch für die Teilnahme, Berlin wartet auf Dich nächstes Jahr!!!!

Leave a Reply to VladD1Cancel Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.