Am alergat maratoane pentru mine, pentru un timp mai bun, pentru o medalie, pentru orgoliu.
Dar nimic nu se compară cu sentimentul de a alerga pentru alții. Iar când faci asta într-o cursă ca London Marathon, rezultatul e o experiență cu adevărat memorabilă.
🧭 Cum am ajuns pacer la Londra?
Alături de Oana, am avut norocul să formăm în timp o echipă grozavă de paceri pentru Maratonul și Semimaratonul București. În fiecare an încercăm să îmbunătățim experiența — atât pentru alergătorii care urmăresc pacerii, cât și pentru cei care aleg să-și dedice cursa altora. 🙌
Am evoluat de la brățări de timp laminate de mână la unele din tyvek, de la veste improvizate la echipamente dedicate de paceri, produse de o firmă din Germania (făcute, evident, în… China 😄).
În urmă cu câțiva ani, ne-a scris managerul echipei de paceri de la London Marathon cu dorinţa de a alerga ca pace la Bucureşti. Am ținut legătura și chiar am participat la o mini-conferință alături de alți coordonatori internaționali. Cu ajutorul lui, am luat legătura cu firma germană de echipamente — și apoi am profitat de ocazie și l-am întrebat dacă aș putea participa și eu ca pacer.
🎯 Concurența? Cam 10 pe loc pentru cele 150 de poziții disponibile!
Probabil au contat experiența, faptul că înţeleg responsabilitatea rolului și timpul meu recent din Maratonul de la Atena (3h:03), care mi-a permis să aplic pentru ritmul de 3h:15 pe un traseu mai plat ca cel de la Londra unde cred că au fost mai puţini pe loc :p.
📅 Pregătirea
Am aflat în decembrie că am fost selectat, așa că am devenit mai conștiincios decât la cursele mele proprii 😅
Am evitat alte curse, ca să nu mă accidentez, și mi-am ajustat antrenamentele. Deși planul era să mă antrenez la ritmul de cursă (4:36/km), am alergat mai degrabă la 4:15–4:20/km, ca să pot susține mai ușor ritmul target în ziua cursei.
📉 În ultimele două săptămâni am revenit la antrenamente la ritmul oficial, ca să intru în feeling-ul cursei.
🎪 Expo și cursele de copii
La Londra, pacerii trebuie să stea câte 4 ore la standul oficial din expo — loc în care alergătorii pot pune întrebări, afla despre timpi și traseu sau uneori sfaturi despre ce să mânânce 😄
Am prins tura de vineri, deci am avut timp perfect să-mi ridic kitul, echipamentul și să mă relaxez înainte de cursă.
Sâmbătă am avut parte de o onoare aparte: le-am scris şi am fost primit să văd cum se organizează cursele pentru copii. Organizatorii au fost extrem de primitori și… m-au invitat să dau unul dintre starturi! 🧒🏃♀️🎉 Atmosfera? La același nivel extrem de ridicat cu cea a cursei de adulți. Am furat și eu câteva idei care pot fi aplicate și la curse mai mici din România. 😉
🏃♂️ Dimineaţa cursei
Startul oficial era la 9:45, dar noi, pacerii, trebuia să fim la locul de întâlnire la 7:30.
Am ales o cazare aproape de London Bridge, cu acces ușor spre Greenwich Park, unde era zona de start.
Partea bună este că aşa am apucat să beau şi să mânânc ceva cu mult timp înainte de start ca să nu am vreo nevoie la baie în cursă că e mai complicat de mers cu steagul după tine :p
Logistica este complexă: 5 zone de start (Albastru, Verde, Galben, Roșu și Roz), care dau în 3 linii de start (Albastru, Roșu și Roz), ce se unesc treptat în traseu. Fiecare linie are mai multe valuri (wave-uri). Eu am fost în Zona Albastră, Startul Albastru, Wave 3. Noroc că am stat la standul expo toată ziua, că le învățasem pe de rost 😄
🧍♂️ Alergatul ca pacer – singur pe traseu
La Londra, fiecare pacer aleargă individual, pentru a evita aglomerația și a ajuta cât mai mulți alergători.
Deși am fost doi paceri pentru timpul de 3h:15 în valul meu, colegul meu — un neamț cu PB 2:40 — a plecat în față, iar eu din spate.
Pe la km 5 ne-am unit cu valul Roșu şi pacerul de 3:15 de acolo era fix lângă mine, aşa că am decis să mă retrag ușor în spate, ca să nu ne suprapunem. Pe la kilometru 20 mă tot uitam că mă apropiam de el deşi nu aveam un ritm mai ridicat. Am stat puţin în dubiu dar până la urmă am decis să îl ajung să văd dacă e oky. Din păcate nu se simţea bine şi a trebuit să renunţe.
🎺 Atmosfera? Fantastică!
Publicul este absolut genial: 2-3 rânduri de spectatori pe margine, pe tot traseul! Din păcate, eu n-am savurat-o așa cum mi-aș fi dorit. Eram prea concentrat pe timp ⏱️
La km 32, un alergător a încercat să-mi spună ceva. A trebuit să repete de 3 ori și tot n-am înțeles 😂 Eram convins că mă ceartă că am accelerat prea tare. Ulterior mi-a scris pe Strava că voia doar să-mi spună că aveam dreptate când am zis la început că “maratonul începe după km 30”.
🏁 Finish-ul
Mi-am propus să termin în 3:14:30, iar la final am tras puțin frâna ca să nu ajung prea devreme — și am trecut linia de sosire în 3:14:40. Am fost astel în graficul primit: +-1 minut la jumătate și în fereastra 3:14:30–3:15:00 la final
A fost cald, așa că mulți alergători au rămas în urmă. Doar 2–3 au fost cu mine de la start până la finish, dar s-au mai lipit unii pe final.
Londra este o cursă genială— și din punct de vedere logistic, și ca atmosferă.
Dar… data viitoare cred că aș vrea să o alerg fără să fiu pacer, ca să pot savura mai mult traseul. Poate chiar să încerc un maraton “peisagistic” 📷👏
