Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Cum arata downhill-ul la inceputul anilor 90

2.44K 4

Dacă acum te uiţi la downhill vezi un tip cu armura pe tot corpul, cască de motociclism, biciclete pline de tehnologie cu suspensii peste tot. Dacă crezi că ei sunt nebuni imaginează-ţi pe cineva făcând asta fara nici o armură, cu frăne în V, pe o bicicletă fără suspensii şi cu o şa fixată foaarte sus. Cam aşa se dădeau pionierii DH in anii 90.

Ca să nu credeţi că în vremea aia ciclişti coborau oprinduse în gard la fiecare sută de metri aveţi mai jos filmarea de la Campionatul mondial de Mountain Bike Downhill 1992 din Bromont Quebec Canada.

Şi ca să vedem cum a început totul, mai jos găsiţi o cursă din 1970. Sper că vă imaginaţi ce biciclete au ;)).

4 Comments

  • Oare cand s-o fi gandit primul, “Ba, tare ma incomodeaza saua asta, de ce nu o las eu mai jos?”

    • gabi solomon says:

      Asa m-am gandit si eu, dar un tip a avut un comentariu lamuritor: 
      Nu stim cum era  restul traseului si e foarte probabil sa fi fost multe portiuni cu usoara coborare, plat si usoara urcare unde te avantajeaza pozitia mai sus.

  • Gabriel says:

    Ce amintiri 🙂 …. dadeam cu posterioru’ de pamant cu Ukraina modificata deja de prin ’86 prin paduri, cu rampe si figuri…. diferenta intre Romania si USA este ca acolo asemenea idei au putut fi dezvoltate intr-o industrie de miliarde de USD/an si tehnologie ultramoderna, pe cand la noi originalitatea, gandirea inafara tiparelor tampite de pe atunci era nedorita si pedepsita.
    Urcarile alpine erau cum erau, dar coborarile erau dureroase la propriu. Ne opream la fiecare 10-15 minute pe pante abrupte cu grohotis ca nu ne mai simteam palmele si degetele de zguduituri. Jenti demolate de la franare si ridicarea temperaturii- la prima piatra faceai opturi de numa’, pneuri explodate, zburai in decor erai fara protectoare si manusi si cam aratam toti ca bananele cojite toata vara… vremea cand o furca de 80mm pe elastomer costa o avere… those were the times. Ma consider extrem de norocos ca dupa 22 de ani inca nu mi s-a stins flacara pasiunii pentru MTB, sport pe care l-am cunoscut din proaspetele-i scutece.
    Mersi pentru amintirile placute 🙂

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.