Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Campionatul National de Alergare Montana – raport de cursa

2.33K 0

După proba de 10.000m la Campionatul Naţional de Seniori, am fost “convocat” să alerg şi la Campionatul Naţional de Alergare Montană de la Vatra Dornei. Staţi liniştiţi a fost o întâmplare, fiind de fapt rezervă, doi din membri titulari (Adi Bostan şi Mihai Orleanu) fiind plecaţi UTMB.

Din păcate, am plecat cu piciorul stâng spre concurs. După un trezit cu noaptea în cap, ajung la 5:50 împreună cu Danut Cernat la gară numai bine să vedem afişându-se pe tabelă că trenul are întârziere de 130 minute care s-au făcut până la urmă 165 de minute. Trebuia să schimbăm în Suceava, dar până coborâm noi şi întrebăm la informaţii am pierdut legătura. Luăm alt tren care şi ăla are întârziere, astfel că la Gura Humorului ne ajunge Vlad Victor care plecase cu un alt tren la 11:00 :(.

Seara încercăm să aflăm informaţii despre traseu; se pare că va fi până la urmă un traseu cât se poate de montan, asta după ce erau nişte zvonuri că o să fie multă şosea. Partea naşpa e că se anunţă şi noroi.

Dimineaţă începem să facem un pic de încălzire şi apoi ne punem la start. Cei care au fost pe traseu ne avertizează că imediat după start e o urcare foarte abruptă şi îngustă.

3 .. 2 .. 1 .. START

Se pleacă destul de repede însă nu prea mult. După nici 200 de metri elanul tuturor se opreşte brusc pe urcarea buclucaşă. Nu pentru că e abruptă, ci pentru e o porţiune foarte îngustă prin spatele unei case unde se poate trece doar în şir indian. Imediat se formează o coadă şi tot avansul de la start e pierdut. Defapt problema mai mare e că cei care au reuşit să treacă printre primi, acum câştigă avans cât noi stăm la coadă.
De aici întrăm într-o buclă pe care trebuia să o parcurgi de 3 ori. Prima a fost mai grea, pe urmă ştiam ce mă aşteaptă. Era o urcare pe care mă chinuiam să o fac în alergare şi o coborâre unde îmi chinuiam plămânii să o cobor în viteză.

Ultima tură

Pe ultima urcare, chiar înainte de coborâre, reuşesc să îl ajung pe Ionuţ Purcea. Îi dau drumul repede la vale şi sper să am destul avans să nu mă ajungă Ionuţ care se dă fără frâne la vale, zici că nu are genunchi, plămâni sau ficat în el ;)). Din fericire nu mă ajunge, ba mai mult mai iau un tip. Încerc să mă dau şi mai tare la vale sperând să îmi cresc avansul, cine ştie ce sprinter o fi şi fiind plaţi ultimii 200m, mă ia pe “grătar” ;))

Finish

Nu m-a ajuns însă şi am terminat 12km în 1 oră 06min, locul 32 din 50. Nu e cine ştie ce rezultat, dar mă bucur că am reuşit să ne clasăm cu echipa pe locul 8 din 9 ;)). La nivelul celorlalţi, orice poziţie în afară de 9 era un câştig, vorba lui Dănuţ :)).

Pentru rezultate complete click aici.

Poze

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.