După ceva ani de participare la evenimente sportive, ca alergător, voluntar sau organizator, cred că am reușit să observ, ca să facem o mică parafrazare după o campanie mai veche, un mic atlas de mitocănie sportivă. Desigur, nu vorbim despre majoritatea participanților, ci de acele specii rare, dar tare sonore, care ajung să îți strice zenul de cursă.
Cover by Freepik
Sunt persoane care sunt nostalgice, spunând că în trecut nu erau astfel personaje, eu nu sunt așa optimist. Cred că e o chestiune de numere, cu ieșirea din bulă e inevitabil să nu apară. În plus cănd numerele sunt mici, oameni se mai cenzurează un pic că ies prea tare în evidență. Dar la numere mari deja găsești încă unul ca tine și crezi că e normal.
Vitezomanul Gică
Întotdeauna pe urmele gloriei… locului 347. Îl recunoști după urletele disperate din spate: „La o parte!”, „Treci pe margine!”. Nu, nu e cineva din top 10, căci cei rapizi trec pe lângă tine fără să simți. E acel personaj care merge cu 5% mai tare decât restul, dar are impresia că participă la vreo finala mondială. Partea ironică? Uneori îl depășești spre final, când e rupt după sprintul strategic. Mai puţin cei care îşi păstrează sprintul strategic pe ultimi 30 metri şi tâşnesc fugind ca de streche.
Nemulțumitul de serviciu
E bine să fim critici, ca organizator, chiar îți pot scăpa lucruri și semnalarea lor chiar te ajută să te pregătești mai bine pe viitor. Dar se mai întâmplă uneori să fie câte un concurent care are cel puțin o cursă de coșmar. Stă cel mai mult la ridicarea kitului, numai de voluntari înceți dă, nu i se toarnă suficient de repede apa, nu găsește magneziu și gelurile potrivite la punctele de alimentare. Uneori mă întreb dacă are totuși o cursă la care se bucură, căci săracii mai au uneori și ghinionul să aibe probleme la clasament. Fie de la vreo eroare de timing, fie au mai selectat ei greșit sau altcineva înaintea lor categoria greșit.
Acceleratul Spurcat
O variantă evoluată a nemulțumitului, acest personaj nu doar că se simte frustrat, dar trebuie să exprime asta verbal, și cât mai colorat posibil. Are dorința de bălăcării toți oameni care îi întălnește și care par să aibă orice legătură cu evenimentul. Pentru toți voluntarii de pe traseu de la punctele de alimentare, poate și vreun spectator aflat pe acolo, are el o vorbă de duh: Sunteți praf, cel mai prost concurs la care am participat!
Dacă te supără vreodată ceva la un concurs, mergi la organizator după cursă. Nu îți descărca nervii pe voluntari. Și așa sunt puțini, dacă mai sunt și luați la împins vagoane, unii nu se mai întorc vreodată.
Bufetarul de toţi banii
Acesta nu e aici doar pentru sport, ci pentru „experiență all-inclusive”.
La punctele de alimentare mai vin şi oameni puşi pe şotii. Care participă relaxat, fără stress şi care face mişto că vrea să se bucure de toţi bani selectând din selecţia de bucate.
Dar dacă mergi voluntar destulă vreme pe la punctele de alimentare dai şi de oameni care fac asta chiar pe bune. Mai ales la finish unde vine de multe ori şi mai pleacă şi cu o farfurie ca la all-inclusive. Nu îi bai de consum, de multe ori se cam compensează, unii mânăncă mai puţin alţii mai mult şi nu e mare pagubă. Dar problema este de multe ori cănd se adună în gaşcă şi stau la şuetă în faţa punctului 2-3 alergători gurmanzi. Atunci dacă vine alţii cam trebuie să intre cu încredere printre ei să ajungă şi ei la masă.
Dacă faci parte din această categorie, un sfat prietenesc: ia-ți ce ai nevoie și mută-te câțiva pași mai încolo. Ai tot timpul din lume să socializezi după ce ai lăsat și pe alții să se servească.
Făurar de conţinut
Acum nu trebuie să fim ipocriţi, e foarte bine că unii fac conţinut în timpul curselor. Că fac o poză, un reel, un live ce îl mână spiritul artistic. Conţinutul creat de participanţi ajută enorm o cursă dar şi sportul să se promoveze şi să atragă oameni noi.
Dar pentru acest sportiv, nu există momente care să nu fie potrivite pentru un live, un reel sau o poză perfectă. Dacă apare cadrul perfect se oprește-te brusc pe o potecă îngustă. Ai trecut de el de 3 ori doar ca să te depășească din nou pentru un cadru epic de alergare în pantă? Este dedicat artei, ce să-i faci.
Trabadur la cutie
Boxa portabilă în timpul unei curse poate fi o idee bună – dacă ai nevoie de motivație sau vrei să îți animezi colegii. Pe asfalt, muzica poate da un vibe fain, însă la o cursă montană, unde natura și liniștea sunt parte din experiență, să auzi ritmuri techno în mijlocul pădurii poate fi… cam deranjant.
Aici poate un dispozitiv mai personal, gen căşti :-p, se asortează mai bine.
Rainman
Aici e posibil să fiu eu cu traume şi frici din postura de organizator. Dar când văd alergători care îşi toarnă câte 1 litru de apă în cap sau se spală pe mâini/faţă mă cam înţeapă inima.
Acum binenţeles că la cursele de şosea sau cu acces facil cu maşini mari nu e aşa mare problema, dar la cele montane apa este extrem de preţioasă. Costul este infim, dar manipularea şi transportul sunt uneori probleme extrem de dificile şi consumatoare de resurse.
În loc de concluzie…
Acum nu trebuie să ne luăm prea tare în serios. Cu toţii avem momente când suntem proşti şi nu ne gândim la cei din jur. Mai ales la curse când ajunge mai puţin sânge la cap. Important este să recunoaştem şi să fim mai atenţi pe viitor.
